TOTUL PENTRU FRONTUL ELECTORAL GERMAN, TOTUL PENTRU VICTORIE! Poate fi "suspendată" criza europeană până la alegerile din Germania?

În condiţiile declanşării campaniei electorale din Germania, oficialii europeni şi germani au căutat cu febrilitate să afişeze o mină optimistă.

Revista Der Spiegel scria, la sfârşitul anului trecut, că politicienii germani au început să promită creşterea pensiilor şi ajutoarelor sociale. Din păcate, nu a mai existat perioadă în istoria postbelică a Europei în care diferenţa dintre promisiunile electorale şi capacitatea de îndeplinire a acestora să fie aşa de mare.

Acesta este şi motivul pentru care Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe al Germaniei, a pregătit în secret reduceri ale cheltuielilor bugetare. "Germania trebuie să crească dras-tic impozitele şi să facă reduceri dureroase ale cheltuielilor în anii următori", mai scrie Der Spiegel, deoarece "trebuie să se pregătească pentru consecinţele crizei din zona euro".

Prăpastia dintre cuvintele şi acţiunile lui Schäuble s-a evidenţiat la scurt timp, în condiţiile în care minis-trul de finanţe al Germaniei a declarat că "ceea ce a fost mai rău a trecut" din criza zonei euro.

După trecerea în noul an, a fost rândul şefului Comisiei Europene să-şi exprime optimismul. "Cred că putem spune că ameninţarea exis-tenţială la adresa euro a fost depăşită", a declarat recent Jose Manuel Barroso.

Oare chiar aşa de uşor poate fi ignorat noul record atins de şomajul din zona euro? Un comisar din echipa lui Barroso nu pare să fie de acord. "Statele de la periferie par să fie prinse într-o spirală a scăderii economice, a creşterii şomajului şi a erodării veniturilor populaţiei", a declarat László Andor, comisarul pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune.

Ambrose Evans-Pritchard, de la cotidianul britanic The Telegraph, este mult mai tranşant. "Tovarăşe Barroso, ameninţarea existenţială la adresa euro este şomajul de masă", scrie Evans-Pritchard, care mai arată că "Europa se confruntă cu o criză a incompatibilităţii dintre nord şi sud, ca rezultat al înghesuirii unor ţări şi economii diferite într-o monedă unică".

Împovărată de o birocraţie infernală şi rigidizarea progresivă a structurilor economice, Uniunea Europeană nu mai poate rezista mult timp în forma sa actuală. Autorităţile europene nu au reuşit până în prezent decât să păstreze status-quo-ul din sistemul financiar, acoperindu-l cu un val de lichiditate fără precedent.

În raportul "Actualizare din anul 2012 a tabloului de bord privind ajutoarele de stat" al Comisiei Europene se arată că ajutoarele acordate sectorului financiar în 2011 au totalizat 714,7 miliarde de euro, echivalentul a 5,7% din PIB-ul UE. În perioada 2008 - 2011, instituţiile financiare din UE au fost susţinute cu 1,616 trilioane de euro, din care 1,174 trilioane au fost alocate prin programe de lichiditate, iar 442 miliarde de euro au fost utilizate pentru recapitalizarea băncilor. Surpriza raportului o constituie, însă, lista ţărilor care au acordat cele mai mari ajutoare: Marea Britanie (cu 19% din total), urmată de Irlanda (16%) şi Germania (16%).

Creşterea accelerată a tensiunilor sociale în ţările de la periferia zonei euro, marcate tot mai des de autoimolări, va face şi mai dificil de justificat apelul politicienilor pentru sacrificiul populaţiei printr-o austeritate fără sfârşit, în condiţiile în care "ajutoarele" acordate sistemului financiar se numără cu trilioanele.

Acum se încearcă "suspendarea" crizei până la alegerile din Germania. Dar poate guvernul de la Madrid să-şi facă datoria de bun cetăţean european?

Într-un articol recent de la Bloomberg se arată că "ordinul invizibil al lui Rajoy măreşte datoria publică extrabilanţieră a Spaniei". Premierul spaniol a eliminat, în ultimele ore din 2012, plafonul de garantare a pierderilor "generate" de producătorii de energie.

Bloomberg scrie că datoriile statului faţă de producătorii de energie se ridică la circa 20 de miliarde de euro, dar acestea nu sunt incluse în datoria publică oficială.

De unde vin cele 20 de miliarde? Din politica înţeleaptă a ultimilor zece ani: populaţia nu a plătit preţul integral către furnizorii de electricitate, astfel fiindu-i ascunse adevăratele cos-turi ale tranziţiei către energia verde. Diferenţa a fost "reportată", dar acum a venit şi scadenţa.

De ce este ordinul invizibil? Pentru că a fost ascuns într-o lege al cărei subiect este stabilirea drepturilor pentru o anumită categorie de pensionari.

Abisul din finanţele publice nu pare să înspăimânte, însă, prea tare piaţa obligaţiunilor guvernamentale ale Spaniei. Aşa să fie oare? Nici pe departe. Dincolo de aparenţa unei relative stabilităţi se află achiziţiile masive ale obligaţiunilor spaniole de către Fondul de Rezervă al Asigurărilor Sociale.

Despre raidul asupra acestui fond declanşat de autorităţile spaniole a scris recent Wall Street Journal. Informaţiile prezentate de cotidianul financiar american arată că "cel puţin 90% din cele 65 de miliarde de euro ale fondului au fost investite în obligaţiuni guvernamentale", iar guvernul a început să retragă şi direct sume importante pentru o serie de plăţi urgente.

Nici măcar nu mai este necesară întrebarea retorică despre ce se va întâmpla după golirea Fondul de Rezervă al Asigurărilor Sociale, în condiţiile în care necesarul de refinanţare al Spaniei din 2013 depăşeşte semnificativ 100 de miliarde de euro.

Dar Grecia poate să-şi facă datoria de bun cetăţean european, după ce a "beneficiat" de "generozitatea" cancelarului german? În ciuda noilor fonduri alocate şi a unei noi recapitalizări a sistemului bancar, nu există niciun fel de semnale care să indice, cel puţin, atingerea punctului minim al depresiunii economice.

În primele zile ale anului, cotidianul grec Kathimerini arăta că situaţia sistemului bancar din Grecia s-a deteriorat exponenţial în 2012, în condiţiile unei creşteri cu 50% a creditelor neperformante, până la circa 55 de miliarde de euro. "Aceasta înseamnă că valoarea creditelor neperformante a depăşit deja suma alocată pentru recapitalizarea sistemului bancar, de circa 50 de miliarde de euro", mai scrie Kathimerini, iar surse din banca centrală au declarat că s-ar putea să fi nevoie de un nou proces de recapitalizare până la sfârşitul anului 2013.

Dacă speranţele privind periferia zonei euro nu prea există, surpriza negativă poate veni din partea Olandei. Bula imobiliară din ultima decadă a început să se dezumfle rapid după adoptarea unor noi reglementări pentru reducerea subvenţiior pentru creditele ipotecare. Datele statistice oficiale preluate de cotidianul Volkskrant arată o scădere de 20% a preţurilor de pe piaţa imobiliară de la vârful înregistrat în 2008, pe fondul celui mai ridicat grad de îndatorare din Europa al populaţiei şi a creşterii accelerate a creditelor neperformante.

Linişte nu este nici pe fontul de Est. Warsaw Business Journal scria recent că "numărul falimentelor din Polonia creşte mai repede decât cel din Spania", pe fondul creşterii accelerate a falimentelor din sectorul construcţiilor.

"The rise of the zombie" este titlul unui articol recent din Financial Times în care se arată că multe firme europene au fost salvate de la faliment doar prin refinanţarea creditelor cu ajutorul unor noi credite garantate de către stat. "Toţi banii merg către rambursarea creditului nou, iar noi suntem într-un fel de purgatoriu financiar cu puţine speranţe de redresare. Echipamentele se degradează tot mai mult, iar angajaţii sunt tot mai demoralizaţi", a declarat pentru FT proprietarul unei companii de construcţii din Marea Britanie. Concluzia articolului din FT? Companiile susţinute prin credite garantate de către stat îşi cheltuiesc toţi banii pentru rambursarea acestora în loc să inves-tească.

Poate că autorităţile europene vor reuşi să "suspende" criza până la alegerile din Germania, dar operaţiunea nu va face decât să agraveze semnificativ starea naţiunilor europene, în ciuda unor eventuale statistici optimiste.

"Barroso s-ar putea să aibă dreptate că euro nu va suferi o implozie în 2013", mai scrie Ambrose Evans-Pritchard, dar "ceea ce contează în viitor este dacă statele victimă vor dori să rămână într-un proiect care provoacă pagube aşa de mari, sau chiar dacă mai există vreun scop moral care să justifice menţinerea, în această etapă, a euro".

Anii de criză ne-au demonstrat, din păcate, că moralitatea a fost demult "deportată" din cercurile înalte ale Europei. Iar fără acest "defect" al autorităţilor, criza europeană nu poate fi anihilată, ci doar transformată într-o suferinţă comună fără sfârşit.

-----------------

Notă: Articolul reprezintă punctul de vedere al autorului, nu reflectă sau implică opiniile instituţiei unde acesta îşi des-făşoară activitatea şi nu reprezintă recomandare de investiţie.