Traficanţii de iluzii

Banca Centrală Europeană a redus toate dobânzile pe care le "controlează" la ultima şedinţă de politică monetară, cu speranţa că va fi stimulată creşterea economică şi inflaţia.

Dobânda de politică monetară a fost redusă cu 5 puncte de bază, până la 0%, dobânda pentru facilitatea de creditare a fost redusă la 0,25%, iar dobânda pentru facilitatea de depozit a fost redusă conform aşteptărilor, cu 10 puncte de bază, până la -0,4%.

În favoarea noilor măsuri de politică monetară a votat o "majoritate covârşitoare", conform declaraţiei lui Mario Draghi.

Atenţia investitorilor se îndreaptă mai mult către dobânda de la facilitatea de depozit, deoarece nivelul acesteia reprezintă pragul minim pentru randamentul titlurilor financiare acceptate în cadrul programului de relaxare cantitativă. "În principiu, achiziţia instrumentelor de datorie cu randament negativ este permisă atât timp cât randamentul este mai mare decât dobânda pentru facilitatea de depozit", se arată într-un comunicat BCE cu privire la condiţiile derulării programului de cumpărare a obligaţiunilor guvernamentale prin tipărire.

Extinderea valorii programului de achiziţii lunare până la 80 de miliarde de euro, de la 60 de miliarde anterior, alături de includerea obligaţiunilor cu rating investiţional emise de companii în acest program, a determinat apariţia unor comentarii în presa internaţională, conform căror "bazooka BCE funcţionează peste aşteptări". Datele de la BCE arată că valoarea achiziţiilor de titluri financiare emise de sectorul public şi privat a fost de 62 de miliarde de euro în februarie 2016.

O altă decizie a BCE arată că îngrijorările manifestate la nivelul sistemului bancar, cu privire la efectele dobânzii negative asupra profitabilităţii şi lichidităţii de pe piaţă, au fost luate în considerare. Astfel, Banca Centrală Europeană a anunţat şi lansarea, din iunie 2016, a patru noi operaţiuni de refinanţare pe termen lung (TLTRO II) cu maturitatea la patru ani şi dobânzi "care pot ajunge până la nivelul dobânzii pentru facilitatea de depozit", după cum se arată în comunicatul de presă. Frecvenţa acestor operaţiuni va fi trimestrială, iar ultima operaţiune TLTRO va ajunge la maturitate în martie 2021, conform declaraţiilor lui Mario Draghi. Sumele împrumutate de bănci în cadrul acestor operaţiuni depind de valoarea creditelor din bilanţ, astfel încât să fie atins obiectivul BCE, creşterea creditării.

Aceasta înseamnă că BCE va plăti băncile să se "refinanţeze" pentru o perioadă destul de lungă, însă nu se cunoaşte natura titlurilor financiare acceptate drept garanţie în cadrul TLTRO II. În cadrul primelor operaţiuni de refinanţare au fost acceptate doar titluri cu cel mai ridicat rating, dar condiţiile au fost relaxate semnificativ în ultimii ani. Probabil că se va îndeplini prognoza lansată de un parlamentar german în 2012, care declara atunci pentru Handelsblatt că "dacă BCE continuă în acest fel, în curând va ajunge să cumpere şi biciclete vechi".

În opinia lui Mario Draghi, "pachetul exhaustiv va exploata sinergiile instrumentelor de politică monetară", iar creşterea accelerată a indicilor bursieri europeni, coroborată cu deprecierea semnificativă a monedei unice faţă de dolar, par să indice renaşterea încrederii investitorilor.

Dar cât va dura exuberanţa sinergiilor în faţa meandrelor concretului? Creşterea burselor s-a plafonat după câteva minute, iar euro s-a apreciat până la 1,095 USD/EUR, de la circa 1,08 USD/EUR după anunţarea deciziei de politică monetară. În timpul conferinţei de presă, moneda unică europeană a crescut şi mai mult, depăşind pragul de 1,11 USD/EUR (vezi graficul din pagina 1).

Mario Draghi a amintit, din nou, pericolul deflaţionist, dar şi necesitatea reformelor structurale. La conferinţa de presă nu a dorit nimeni să ştie dacă, nu cumva, relaxarea monetară este, de fapt, principalul obstacol din calea reformelor structurale.

În ceea ce priveşte pericolul deflaţionist, Patrick Artus, economistul şef al băncii de investiţii Natixis, a scris recent că "deflaţia reprezintă un declin al deflatorului PIB şi nu al indicelui preţurilor de consum". Conform definiţiei de pe site-ul BNR, deflatorul PIB-ului este "indicele care măsoară variaţia preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor cu destinaţie finală nou create într-o economie, într-o perioadă determinată".

Oare economistul francez acuză BCE că urmăreşte o "ţintă" falsă, în timp ce adevăratul obiectiv este altul? Artus îşi susţine afirmaţia prin faptul că investitorii se confruntă cu rate reale ale dobânzii calculate în funcţie de preţurile bunurilor de capital, iar profitabilitatea companiilor depinde de raportul dintre deflatorul PIB-ului şi costurile unitare ale muncii, în timp ce preţurile de consum depind de preţurile energiei, ale alimentelor şi serviciilor care nu sunt achiziţionate prin credite.

Pe baza acestei definiţii a deflaţiei, Artus consideră că există un risc deflaţionist doar în China şi Marea Britanie. Ultimele date de la Eurostat arată că deflatorul PIB-ului pentru zona euro a fost de +1,3% în T4 2015 şi cele două trimestre precedente şi de +0,9% în T4 2014.

La aniversarea a şapte ani de creştere a burselor americane în urma programelor de relaxare cantitativă ale Federal Reserve, Richard Fisher, fost preşedinte al Federal Reserve Bank of Dallas şi fost membru al Comitetului de Politică Monetară (FOMC), a declarat că "am injectat heroină şi cocaină în sistem pentru a crea efectul de bunăstare, iar acum încercăm să-l menţinem cu Ritalin".

Efectele limitate ale QE asupra economiei reale sunt puse de Richard Fisher pe seama "autorităţilor fiscale incapabile", adică preşedintele Obama şi Congresul american, după cum a declarat fostul oficial de la Federal Reserve pentru CNBC.

Va fi altfel în Europa decât în Statele Unite sau "salva" din bazooka lui Draghi nu va reprezenta decât trecerea pragului supradozei pentru traficanţii de iluzii?