Turcia încearcă să treacă de criză prin suspendarea realităţii

Unul dintre cele mai clare semnale ale incompetenţei şi disperării autorităţilor îl reprezintă ameninţarea cu închisoarea pentru cei care scriu în presă sau discută pe reţelele sociale despre iminenta prăbuşire a iluziilor construite prin propaganda oficială.

A fost cazul ţării noastre în 2008, iar acum a venit rândul Turciei, pe fondul prăbuşirii accelerate a lirei, care ameninţă "edificiul" economic creat în ultimele două decade prin supraîndatorarea sectorului privat, rezultată, în special, din "accesarea" creditelor în dolari.

Prăbuşirea lirei turceşti până aproape de 13 cenţi, respectiv 10 eurocenţi (vezi graficul), a fost, deocamdată, oprită, după ce autorităţile de la Ankara au luat măsuri pentru restricţionarea severă a condiţiilor în care băncile pot vinde short moneda naţională, iar autoritatea de supraveghere şi reglementare a pieţei financiare a suspendat pe termen nedefinit marcarea la piaţă a activelor bancare, astfel încât să fie ascunsă adevărata situaţie a solvabilităţii instituţiilor financiare.

Autoritatea de reglementare a publicat şi noi condiţii, foarte relaxate, în ceea ce priveşte refinanţarea creditelor şi extinderea maturităţii lor, precum şi restructurarea creditelor.

Un factor important al opririi deprecierii lirei l-a reprezentat şi acordul încheiat cu autorităţile din Qatar, care au anunţat că vor investi 15 miliarde de dolari în economia Turciei.

Dar va fi suficientă această sumă, în condiţiile în care Bloomberg a scris recent că Turcia se confruntă cu "un zid al datoriilor" până la sfârşitul anului viitor?

Conform datelor prezentate de agenţia de ştiri, credite cu o valoare nominală de circa 16 miliarde de dolari vor ajunge la scadenţă până în decembrie 2019, din care 7,6 miliarde de dolari reprezintă datoriile cumulate ale băncilor, iar criza valutară se poate transforma foarte uşor într-o criză a datoriilor.

Pe piaţă au apărut şi speculaţii privind lansarea unor măsuri pentru controlul fluxurilor de capital, însă acestea nu s-au materializat. Preşedintele Erdogan şi-a manifestat clar opoziţia atât faţă de introducerea controlului capitalului cât şi faţă de solicitarea asistenţei din partea Fondului Monetar Internaţional.

În absenţa unor reforme structurale dure, toate aceste măsuri nu vor face decât să amâne inevitabilul.

"Turcia are un deficit de cont curent mare şi persistent şi un lider care nu realizează, sau refuză să recunoască, faptul că politicile sale economice populiste nu sunt sustenabile", a scris recent Jim O'Neill, preşedintele Chatham House şi fost preşedinte la Goldman Sachs Asset Management, într-un articol de pe site-ul Project Syndicate, sub titlul "Bomba cu ceas turcească a pieţelor emergente".

O'Neill mai arată că încă din 2013 existau îngrijorări cu privire la criza valutară din Turcia, pe fondul începerii procesului de normalizare a politicii monetare de către marile bănci centrale.

Bineînţeles că niciun avertisment nu a fost luat în considerare, iar acum "populaţia va suferi consecinţele", în condiţiile în care "politica monetară trebuie restricţionată drastic şi împrumuturile externe reduse".

Jim O'Neill este sceptic în ceea ce priveşte succesul relaţiilor mai strânse cu Federaţia Rusă, pe fondul numeroaselor opinii care privesc "Rusia ca un potenţial salvator al Turciei", deoarece "intervenţia Kremlinului nu va însemna mult pentru Turcia şi poate conduce la accentuarea propriilor probleme economice şi financiare".

Pe lângă Rusia şi Qatar, mai este şi China, care ar dori să-şi crească influenţa în regiune, însă O'Neill susţine că "implicarea într-o situaţie volatilă nu este în stilul Chinei, iar rezultatul cel mai probabil este trimiterea companiilor în căutarea oportunităţilor de investiţii, dar numai după limpezirea situaţiei".

Dacă fostul bancher de la Goldman Sachs este sceptic, dar speră că preşedintele Erdogan va reveni la "calea cea dreaptă" a politicii monetare şi fiscale, analistul american Martin Armstrong vine cu prognoze mult mai "întunecate".

"Visul lui Erdogan de a restaura Imperiul Otoman a contribuit la ruinarea economică a Turciei", iar acum acesta recurge la tactica milenară a învinovăţirii "inamicilor externi", astfel încât "cetăţenii să nu se întoarcă împotriva lui", scrie Armstrong pe blogul său.

În opinia sa, "nimeni nu mai poate salva Turcia cât timp Erdogan rămâne la putere", iar "Qatar va descoperi că Turcia este o groapă fără fund".

Măsurile adoptate de autorităţile de la Ankara nu sunt decât "încercări de a tempera criza prin cuvinte", după cum mai arată analistul american, pe fondul "nesăbuinţei băncilor şi a fondurilor de pensii, care au cumpărat obligaţiuni emise în Turcia pentru randamentele lor mari".

Da, este vorba mai ales despre instituţiile financiare europene, "mânate" către "păşuni mai verzi" tocmai de politica monetară dezastruoasă a Băncii Centrale Europene.

Acum, aceeaşi BCE a transmis instrucţiuni băncilor să limiteze convertirea euro în dolari, în condiţiile deprecierii semnificative a monedei unice faţă de moneda americană, după cum mai scrie Martin Armstrong.

Pe lângă ameninţarea stabilităţii sistemului bancar european, criza din Turcia îngrijorează autorităţile europene şi dintr-un alt motiv, cel puţin la fel de grav: fluxul imigranţilor, care poate fi "eliberat" de restricţiile convenite până acum prin acordul dintre UE şi autorităţile de la Ankara.

Martin Armstrong mai susţine că obligaţiunile emise în Turcia trebuie vândute acum, deoarece "am ajuns foarte aproape de punctul de unde nu mai există cale de întoarcere".

Iar ţara noastră, prin "grija" de care dau dovadă iresponsabilele noastre autorităţi, este mai nepregătită ca niciodată pentru ceea ce va urma.