Semnarea acordului comercial istoric dintre Uniunea Europeană şi Cuba va trebui să rezolve şi problema datoriei istorice a Cubei faţă de România, care se ridică la peste 1,437 miliarde de ruble transferabile, potrivit unor analişti economici. O rublă transferabilă avea valoarea de 1 dolar, la finalul anilor '80 şi nu s-a mai utilizat de la desfiinţarea Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER), decât ca evidenţă scripturală.
Membrii Comisiei de Afaceri Externe din Parlamentul European au aprobat, în această lună, textul unui acord comercial istoric între UE şi Cuba, potrivit unui comunicat de presă al Parlamentului European. Ca să intre în vigoare, tratatul mai trebuie să treacă de plenul Parlamentului European, în luna iulie.
În acest context, europarlamentarul Teodor Stolojan ne-a spus că următorii paşi pe care ar trebui să-i facă ţara noastră pentru recuperarea banilor datoraţi de Cuba ar fi: "Ministerul Finanţelor trebuie să dea o declaraţie publică despre mărimea datoriei Cubei faţă de România la momentul 31 decembrie 1989 şi la momentul desfiinţării CAER ( n.r. Consiliul de Ajutor Economic Reciproc a fost creat la iniţiativa URSS în 1949 ca organizaţie economică a statelor comuniste europene pentru a constitui un echivalent al Comunităţii Economice Europene).
Ministerul Afacerilor Externe trebuie să facă cunoscut Comisiei Europene această creanţă nereglementată cu Cuba şi să anunţe că nu este posibilă revenirea la relaţii normale de comerţ şi investiţii cu Cuba fără ca această ţară să reglementeze datoriile trecute.
Ministerul Afacerilor Externe trebuie să dea o declaraţie publică arătând că, atunci când România, a vrut reluarea relaţiilor de comerţ si investiţii cu ţările vestice, prima condiţie a fost reglementarea arieratelor la preluarea puterii de către comunişti (care nu au mai recunoscut datoriile şi investiţiile străine)".
La data de 30 iunie 2016, creanţele României provenite din operaţiunile de export, cooperare economică internaţională şi alte acţiuni externe, derulate înainte de 31 decembrie 1989 erau de 868.872.778,13 dolari SUA pe relaţia devize convertibile, 1.437.905.280,98 ruble transferabile pe relaţia ruble transferabile şi alte sume în diverse valute, potrivit unui raport al Ministerului Finanţelor Publice.
Documentul precizează că partea cubaneză a tergiversat rezolvarea obligaţiilor sale faţă de România rezultate în urma trecerii relaţiilor economice dintre ţările foste membre ale CAER la mecanismul de plată în devize convertibile şi la practicarea preţurilor mondiale.
Creanţele României din Republica Cuba au fost recunoscute şi confirmate şi în cadrul sesiunilor Comisiei Interguvernamentale româno-cubaneze din anii 1998, 1999 şi 2001, însă partea cubaneză a respins, potrivit Ministerului Finanţelor, toate propunerile părţii române cu privire la soluţionarea datoriei cubaneze faţă de România, în principal din cauza situaţiei economico-financiare dificile a ţării, precum şi a lipsei voinţei politice pentru abordarea temei datoriei sale externe exprimată în ruble transferabile faţă de fostele state socialiste creditoare.
Ministerul Finanţelor precizează că poziţia Cubei în problema datoriei în ruble transferabile este că soluţia constă în relansarea relaţiilor economice bilaterale, guvernul cubanez fiind favorabil încheierii unui Acord economic general, inclusiv cu România.
Raportul menţionează: "Datorită faptului că oficialii cubanezi au manifestat reticenţă în ceea ce priveşte începerea negocierilor cu partea română în problematica datoriei, membrii Comisiei interdepartamentale pentru avizarea modalităţilor de încasare a creanţelor României din activitatea de comerţ exterior şi alte activităţi externe, derulate în baza acordurilor guvernamentale şi comerciale înainte de 31 decembrie 1989, constituită în baza Hotărârii Guvernului nr. 362/1994 au hotărât, în şedinţa din data de 10.06.2014, transmiterea de către Ministerul Finanţelor Publice a unei scrisori către Clubul de la Paris, prin care să se solicite informaţii privind evoluţiile înregistrate în ultima perioadă în subiectul datoriei Cubei şi perspectiva unei eventuale decizii de
reglementare a acestei datorii faţă de ţările membre ale Clubului.
Prin scrisoarea datată 29 septembrie 2014, Secretariatul General al Clubului de la Paris a adresat Ministerului Finanţelor Publice invitaţia de a participa printr-un reprezentant la următoarea Reuniune a Grupului Creditorilor Cubei, sub-set al membrilor Clubului de la Paris care urma a se desfăşura la Paris, pe tema datoriei Cubei faţă de creditori.
În scrisoare se menţionează că deşi nu există negocieri oficiale iniţiate în această etapă, Cuba este într-adevăr un debitor important al Grupului Creditorilor Cubei (GoC) şi că există frecvente contacte între autorităţile cubaneze şi GoC, în scopul reconcilierii sumelor reprezentând datoria şi găsirea unei soluţii pentru reglementarea acesteia.
În acest context, Secretariatul Clubului de la Paris informează că membrii GoC au fost de acord în unanimitate să invite România să participe la şedinţele sale, cu condiţia ca România să confirme că este dispusă să respecte principiile directoare descrise pe site-ul Clubului de la Paris. În final se solicita ca România să transmită Clubului de la Paris o scrisoare prin care se angajează să respecte anumite principii legate de solidaritate şi confidenţialitate în privinţa informaţiilor care sunt divulgate în cadrul reuniunilor
Clubului de la Paris. (...)
În paralel, ca urmare a intervenţiilor Ministerului Afacerilor Externe la Ambasada Cubei la Bucureşti pentru transmiterea unei poziţii oficiale privind datoria Cubei către România, vicepreşedintele consiliului de miniştri al Republicii Cuba, domnul Ricardo Cabrisas Ruiz a adresat domnului Gyorgy Attila, secretar de stat din
Ministerul Finanţelor Publice, cu care a purtat discuţii cu ocazia vizitei la Havana din luna mai 2014, o scrisoare prin care se aduc la cunoştinţă următoarele:
- guvernul cubanez nu promovează schimbul datoriei în investiţii, această politică fiind aplicabilă nu numai pentru România, ci pentru orice altă ţară creditoare;
- politica guvernului cubanez pentru datoriile către fostele ţări membre CAER este de anulare 100%; cu atât mai mult stabilirea unei rate de conversie între rubla transferabilă şi dolar SUA este imposibilă atâta timp cât rubla transferabilă a încetat să mai existe după dispariţia CAER".
La reuniunea din 19 mai 2016, delegaţia României a fost invitată să participe doar la discuţia dedicată Cubei iar la întâlnire au participat reprezentanţi ai creditorilor membri ai Clubului dar şi observatori. Cu această ocazie, Secretariatul Clubului a adus la cunoştinţa delegaţiei române, faptul că este necesar acceptul autorităţilor cubaneze cu privire la participarea României, în calitate de observator, la Reuniunea Grupului Creditorilor Cubei, aceasta fiind o regulă a Clubului. (...)
Poziţia Cubei în problema datoriei este că statul cubanez nu se poate angaja în acţiuni de natură financiară pe care ştie că nu le poate îndeplini, iar creanţa României face parte dintre acestea. Cuba doreşte să rezolve de o manieră globală problema datoriei prin intermediul Clubului de la Paris care nu ia în discuţie datoriile în ruble transferabile, moneda de referinţă în fostul CAER.
Prin scrisoarea din data de 4 decembrie 2015, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat Ministerului Afacerilor Externe sprijinul în vederea instructării ambasadelor României în fostele ţări CAER de a obţine, de la autorităţile competente, informaţii privind modalităţile de reglementare a creanţelor exprimate în ruble transferabile pe care aceste ţări le au faţă de Cuba şi a transmis elementele concrete care prezintă interes pentru partea română.
Din informaţiile primite prin intermediul Ambasadelor României în fostele ţări socialiste a rezultat că singurele ţări care au ajuns la o întelegere cu partea cubaneză în ceea ce priveşte datoria Cubei sunt Slovacia (succesul negocierilor datorându-se contribuţiei personale a premierului slovac Robert Fico) şi Rusia.
Polonia, Ungaria, Bulgaria nu şi-au reglementat creanţele în Republica Cuba, problema principală fiind conversia datoriei într-o valută convertibilă, datorită dispariţiei rublei transferabile odată cu dizolvarea CAER".
În data de 12 decembrie 2015, membrii Grupului Creditorilor Cubei din cadrul Clubului de la Paris au semnat un acord cu privire la ştergerea unei părţi a datoriei Cubei faţă de aceştia şi reeşalonarea datoriei rămase pe o perioadă de 18 ani.
Acordul de cooperare şi dialog politic între UE şi Cuba va duce la extinderea comerţului bilateral şi la intensificarea dialogului politic şi economic. După ce a fost negociat din aprilie 2014, acest prim acord între UE şi Cuba va marca un punct de cotitură în relaţiile bilaterale dintre cele două părţi, potrivit deputaţilor europeni.
Ei cer "ridicarea blocadei economice a Statelor Unite" în Cuba, deoarece continuă să aibă un impact larg răspândit asupra populaţiei cubaneze. Acordul UE-Cuba trebuie să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi a drepturilor sociale ale cetăţenilor cubanezi, au adăugat deputaţii europeni.
Pentru că acordul să fie valid, guvernul cubanez trebuie să-şi alinieze politicile din domeniul drepturilor omului la standardele internaţionale şi să ratifice convenţia ONU privind drepturile omului.
La finalul anului trecut, Uniunea Europeană şi Cuba au semnat la Bruxelles "un acord de dialog politic şi de cooperare", primul încheiat vreodată între blocul comunitar şi Havana, potrivit AFP.
Acordul a fost parafat de ministrul afacerilor externe cubanez, Bruno Rodriguez Parrilla, şi de şefa diplomaţiei Uniunii Europene, Federica Mogherini, cu ocazia unei reuniuni a miniştrilor afacerilor externe din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene.
Până anul trecut, Cuba era singura ţară latino-americană care nu avea un acord de cooperare internaţională cu UE.
Acordul a venit împreună cu abrogarea de către blocul comunitar a unei legi din 1996 care fixa o serie de condiţii pentru normalizarea legăturilor, în special în materie de drepturi ale omului.