UE mai face un pas către salvarea băncilor cu banii contribuabililor

Hazardul moral este un fenomen care trebuie evitat cu orice preţ când este vorba de reducerea poverii datoriilor pentru clienţii băncilor, mai ales când este vorba de gospodăriile populaţiei.

Atunci când în joc este salvarea băncilor, hazardul moral nu mai reprezintă nicio problemă, după cum o arată un document prezentat parlamentarilor UE de Andrea Enria, directorul Autorităţii Bancare Europene (EBA).

Documentul obţinut de Bloomberg include motivaţia pentru susţinerea cu bani publici a băncilor care au portofolii mari de credite neperformante.

Până de curând, valoarea lor la nivelul Uniunii Europene era estimată la circa 1 trilion de euro. Articolul Bloomberg arată că "băncile împovărate de credite neperformante ar putea avea acces la fonduri publice pentru compensarea pierderilor rezultate din vânzarea acestor credite, a căror valoare este estimată la 1,1 trilioane de euro".

Dar cum a fost posibilă "suplimentarea" cu 100 de miliarde de euro a creditelor neperformante, când toate autorităţile europene, inclusiv Banca Centrală Europeană, nu contenesc în lăudarea performanţelor economice? Oare aceste performanţe nu sunt altceva decât "fake news"?

Bloomberg scrie că "oficialii din Bruxelles caută mijloace pentru a permite creditorilor cu probleme să beneficieze de o aşa-numită recapitalizare preventivă", care va permite "netezirea căii pentru bailout-uri în ţări precum Cipru, Portugalia şi Italia".

Principalul obstacol în calea noii "iniţiative" este directiva europeană de bail-in, care a fost transpusă în legislaţiile naţionale şi a intrat în vigoare la începutul anului trecut tocmai pentru a stopa salvarea băncilor din bani publici înainte de aplicarea unui haircut masiv acţionarilor şi creditorilor instituţiilor financiare şi chiar deponenţilor.

Este adevărat că directiva de bail-in include posibilitatea "sprijinului financiar extraordinar" din bani publici, dar acesta trebuie să fie urmat de lichidarea treptată a băncii cu probleme şi nicăieri nu este inclusă acoperirea pierderilor din vânzarea creditelor neperformante, după cum mai arată Bloomberg.

Andrea Enria a declarat în faţa parlamentarilor europeni că "recapitalizarea preventivă poate fi utilizată pentru rezolvarea rapidă a creditelor neperformante din sistemul bancar european".

Agenţia de ştiri americană arată că "propunerea lui Enria este consistentă că opinia unor înalţi oficiali ai Comisiei Europene". Lămuriri suplimentare de la CE nu există, în condiţiile în care un purtător de cuvânt contactat de Bloomberg a refuzat orice declaraţie.

Gert-Jan Koopman, director adjunct în cadrul Directoratului General pentru Concurenţă din cadrul Comisiei Europene şi Mario Nava, director în cadrul Directoratului General pentru Stabilitate financiară, au declarat, în februarie 2017, că "ajutorul de stat ar putea fi utilizat pentru finanţarea achiziţiei creditelor neperformante la un preţ mai mare decât cel al pieţei", conform articolului Bloomberg.

Dar de ce peste preţul pieţei? Nu este această "forţare" tocmai unul dintre principalele motive ale perpetuării crizei bancare din Europa?

Mai mult, prezentarea susţinută de Koopman şi Nava arată că recapitalizarea preventivă nu va fi suficientă pentru transformarea băncilor cu probleme în instituţii financiare viabile, chiar dacă acoperă toate pierderile rezultate în urma vânzării creditelor neperformante. Pentru aceasta este necesară şi majorarea capitalului. "În aceste condiţii, măsura recapitalizării preventive nu poate fi aprobată în conformitate cu reglementările privind ajutorul de stat", au mai precizat Nava and Koopman, după cum scrie Bloomberg.

Cei doi oficiali ai Comisiei Europene nu au auzit, probabil, că reglementările europene, inclusiv tratatele fundamentale ale Uniunii, sunt facultative şi discreţionare.

Andrea Enria ştie, însă, acest lucru, după cum arată şi declaraţia sa privind compatibilitatea dintre recapitalizarea preventivă şi directiva de bail-in: "Cred că nu trebuie să interpretăm utilizarea acestui instrument în acest cadru drept o deviaţie de la directiva de bail-in, ci drept o utilizare specifică a directivei pe fondul unor circumstanţe importante".

Germania s-a opus, până acum, unor iniţiative de acest fel, inclusiv creării unei "bănci rele" la nivel european, dar nu se ştie cât va mai dura această opoziţie, mai ales că urmează, cel târziu în 2018, alegeri generale şi în Italia.

Ce ar mai fi de spus? Nimic. Dincolo de lichiditatea nelimitată şi tiparniţa BCE, hazardul moral a devenit un pilon de bază al susţinerii iluziei solvabilităţii sistemului bancar european.