Încotro se îndreaptă România?... e clar... "ca vaca"! Tot ceea ce ştim, acum, la spartul tîrgului, este doar că nu a luat-o nici de data asta "în direcţia cea bună", deşi o bucată de drum, nu puţini dintre concetăţenii noştri au crezut că ar fi totuşi... viceversa.
Faptul de a scrie la gazetă îmi aduce, între alte privilegii, şi pe acela de fi un soi de paratrăsnet. Oameni care mă cunosc de multă vreme, ori care m-au văzut cel mult o dată sau de două ori, mă întreabă, "ex abrupto": Ei, şi-acum ce facem? Iliescu a fost "alternativa bună" la Ceauşescu; aşa au crezut, cel puţin, Gorbaciov şi o mare parte dintre oamenii acestei ţări, care, în zgomot de mitraliere, s-au trezit în cîteva zile ale lui Decembrie 1989, mutaţi dintr-un ev istoric într-altul, fără să-i întrebe nimeni dacă şi-au făcut bagajele, ori dacă vor sau nu să-şi schimbe domiciliul politic din "Fundătura Dictaturii" pe "Bulevardul Democraţiei". Emil Constantinescu a fost "alternativa bună", radicală, la Iliescu, mai precis la problemele nerezolvate, rău rezolvate, ori nou create de mandatul primului, dar, fatalitate... a declarat faliment, răpus fiind de... ce mai contează?! Răpus! Ion Iliescu a devenit, din nou, "cea mai bună soluţie", nu la regimul Constantinescu, ci la un posibil regim "Vadim Tudor". Aşa au crezut cetăţenii acestei ţări şi aşa au votat! Traian Băsescu a fost acreditat, şi nu doar de votul care i-a adus primul mandat prezidenţial, drept "cea mai bună soluţie" la "sistemul ticăloşit", creat de guvernările anterioare. Acum, care este alternativa?, care este "cea mai bună soluţie", dacă se dovedeşte că petele negre din "soarele" deceniului Băsescu sunt cu mult mai multe şi mai mari decît cele luminoase? Mulţi dintre cei care trăiesc, ori doar supravieţuiesc, în această minunată ţară, condamnată parcă de un vrăjmaş blestem să înşire guvernări catastrofale, corupte şi bizare, după alte guvernări catastrofale, corupte şi bizare, aşteaptă un răspuns, cam tot atît de precis şi de succint pe cît este întrebarea pe care o pun. Iar, acest răspuns nu vine de nicăieri! Vestea proastă este că nici nu poate veni de undeva, trebuie articulat de cei care vor să rezolve problema! Vestea bună este că există, doar că nu e acolo unde-l caută etern entuziaştii purtători ai lozincii: "Ultima soluţie, o nouă revoluţie"! Asta, dacă prin revoluţie înţelegem doar schimbarea la vîrf a mecanismelor, regulilor, instrumentelor şi "obiceiurilor locale" ale politicii, precum şi schimbarea de feţe în tablourile de grup ale Parlamentului, Guvernului, ori ale celorlalte instituţii ale puterii, de la cei care conduc partidele, la cei ce se află în vîrful structurilor administrative. Eşecul revoluţiilor "de sus în jos" nu este nimic nou pentru România, după cum este o experienţă deja catalogată în multe alte spaţii politice din Europa, ori de aiurea. Încercarea sistematică de a găsi răspunsul, nu doar plauzibil, ci unul care poate fi suspus "probelor de laborator", la întrebarea "cum au loc" sau "cum pot fi declanşate" schimbările sociale, chiar marile schimbări sociale, a generat deja un cîmp aparte de cunoaştere şi aplicaţii practice; foarte puţin convenţionale şi aproape deloc "intuitive". Una dintre cele mai solide şi fascinante rădăcini ale acestor abordări este un "paradox" al lui Confucius: "Ieşirea este pe uşă. De ce nimeni nu o foloseşte ca să iasă?". Răspunsul surprinzător la întrebarea-mirare a marelui filosof este pe cît de simplu, pe atît de uluitor: pentru că oamenii pierd nu doar timpul, ci şi perspectiva asupra lucrurilor, cu întrebări din clasa "de ce?", "din ce cauză?", "cum se face că mă aflu închis în această încăpere?" Întrebarea care oferă răspunsul, practic şi fundamental, este, însă, "Care?"; "Care este drumul către afară?" Abia atunci cînd ne-o punem, cu ochii minţii deschişi, suntem în postura să vedem UŞA. Desigur, uneori, ea poate să nu fie gata practicată în zid, poate e nevoie să facem noi o gaură, ori poate să fie încuiată şi atunci tot ceea ce trebuie să facem este să-i găsim cheia, ori să o spargem, pentru că, oricum, este veriga cea mai slabă din zidul care ne înconjoară! Îndrăznesc să spun că societatea României este încă în postura celui care stă închis, în cazul nostru în cercul vicios al alegerilor între rău şi mai rău, tot întrebîndu-se de ce stau lucrurie aşa şi nu altfel, ori care este "originea" răului, după care, funcţie de răspunsuri, încearcăm timid să soluţionăm "problema" cu un remediu sau altul din aceeaşi clasă de situaţii care au generat-o! Soluţia care ne-ar putea scoate din "cameră" este însă UŞA! Iar găsirea ei nu este posibilă decît după ce ne întrebăm serios "Care" este drumul care ne scoate din situaţia în care ne afundăm tot mai tare? Ce nu este în regulă cu politica de la noi? "Ia decizii proaste, sau nu le ia deloc!" Care este drumul afară? Să luăm politicii acele decizii care ne interesează în cel mai înalt grad şi să le dăm altcuiva, să le ia!!!! Unui grup de "înţelepţi"? Reprezentanţilor unor comunităţi, locale, profesionale etc.? Caracatiţei miau-miau care ghiceşte rezultatele meciurilor de la campionatul mondial de fotbal? Să dăm cu banul? Habar nu am şi nimeni nu ştie dinainte dacă vreuna dintre aceste soluţii pentru luarea unor decizii de care depinde dezvoltarea socială a României va fi mai bună decît altele. Pînă nu încercăm nu o să ştim dacă uşa este descuiată, ori încă nu a fost crăpată în zid! Oricare ar fi alegerea noastră, un lucru este sigur: am făcut primul pas către UŞĂ, ceea ce ne oferă o şansă infinit mai mare să ieşim din "închisoare" decît dacă ne tot întrebăm care este "alegerea bună". Să mai luăm un exemplu: "Administraţia şi politica generează corupţie, zi de zi şi în proporţie de masă". Corupţie înseamnă bani, bani albi, gri şi negri. Să le luăm banii, deci! Să le lăsăm cît mai puţini pe mînă! Şi cum o să facem cu finanţarea învăţămîntului, armatei, spitalelor, străzilor, oraşelor?, vor sări cu gura, pe bună dreptate, poate cei mai speriaţi de "spaţiul soluţiilor neconvenţionale". Soluţii se pot inventa, nu e nici o problemă, de la finanţarea la utilizator, pînă la alcătuirea unei loterii naţionale! Nimeni nu poate şti care este mai bună, ori dacă una sau alta o să meargă sau nu. Exact ca şi în primul exemplu, însă, indiferent cît de "ciudată" sau contraintuitivă, ori chiar greşită/neutilizabilă s-ar putea dovedi soluţia aleasă, ea are o calitate fundamentală: ne dă o şansă să ieşim din casă, să găsim, în cele din urmă, UŞA, să ieşim din cercul vicios al căutării, fără rost, al "ultimei soluţii"!!!
1. Pesimism exagerat
(mesaj trimis de xxx file în data de 27.06.2014, 08:40)
Ultima solutie exista doar ptr sinucigasi; oamenii normali gasesc intotdeauna si o contrasolutie. Problema se gaseste in faptul ca democratia se dezvolta in plan national iar alegerea conducatorilor se petrece, desigur in spatele usilor inchise, in plan global. De fapt noi mergem la vot iar computerele aleg ALESUL care e dat de SERVER. Cate servere de mari retele sunt in Romania ?
Acum despre calculatoare putem spune ca : grbage in, garbage out. Asa ca, de data asta, mai bine stam acasa,...
1.1. erata (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de xxx file în data de 27.06.2014, 08:43)
" garbage in, garbage out"
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.06.2014, 09:03)
... in occident se practica tot mai mult crowdfunding-ul - finantare prin multime, o metoda prin care cei care cred intr-un proiect, idee, ideal pot participa direct, in limita posibilitatilor, la materializarea lor ... loteriile locale sunt o solutie constructiva doar ca ar trebui disociati termeni precum noroc, castig, imbogatire etc. de aceasta practica, initial loteria a aparut pentru a finanta proiecte publice pentru care administratia locala nu avea bani, premiul fiind doar un stimul...
3. Ratiunea este singurul drum corect
(mesaj trimis de Theodor în data de 27.06.2014, 10:21)
Marea majoritate a cetatenilor voteaza,daca voteaza,in functie de carisma liderilor.Este o greseala sa ne punem viitorul la mana celor care zambesc mai frumos.Trebuie sa cerem partidelor sa nu mai faca promisiuni de care nu se pot tine,chiar atunci cand le fac.Iar votul trebuie dat doar acelora care dovedesc ca fac ceea ce promit.
4. Concluzia unde este?
(mesaj trimis de Toma Necredinciosu' în data de 27.06.2014, 11:28)
D-le Codita, apreciez articolele, dar ar trebui sa fie mai concise, repet, dar sa traga si concluziile mai cu spor. Din articol reiese o singura concluzie: nu conducatorul conteaza, ci oamenii din jurul lui. Citind cu atentie, nici Ceausescu, nici alternativele ulterioare - Iliescu, Constantinescu, Basescu, nu au avut prea mare influenta asupra noastra, nu? Eu zic altfel, Ceausescu a demonstrat totusi patriotism deoarece a fortat romanii sa munceasca si sa aduca Romania unde era in 1977-1980....
5. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.06.2014, 19:34)
Ai scris gresit domnule pessimist; intradevar Soluţia care ne-ar putea scoate din "cameră" este însă UŞA! , USA, adica statele unite ne-ar putea scoate din rahat; trebuie doar sa ascultam dojanele.
Din nou, variante teoretice domnule Codita; haide si cu ceva palpabil.
6. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 27.06.2014, 19:36)
Quo vadis Romania? nu-ti este clar domnule Codita?
7. Parca cetateanul a uitat ca-i cetatean
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 28.06.2014, 12:50)
Pentru a da o solutie corecta si eficienta de corectare a fenomenului incredibil ai carui prizonieri suntem este necesar sa intelegem acest fenomen. Constatam cu stupoare ca odata alesi alesii ne scapa cu totul de sub control. Dupa depunerea juramintului alesii uita ce-au jurat, juramintul a devenit ceva cu totul nesemnificativ in viata lor, si se lasa, constienti sau nu, acaparati de sistemul mafiot de conducere al tarii. Un sistem ai carui reprezentanti au acaparat/acapareaza toate...
8. Intebarea-i importanta
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 29.06.2014, 13:56)
Referitor la cele dou intrebari "de ce" si "care", nu cred ca ele sunt puse in societatea romaneasca. In politca romeasca intrebarea este "cine" este cel mai potrivit sa ne scoata din belea. Ar fi bine daca s-ar pune intrebarea "de ce" nu merg lucrurile, pentru ar urma inevitabil intebarea "care" este solutia.
A. de Vigny spunea "Cele mai utile cuvinte dintre toate limbile sunt, dupa parerea mea, cuvintele pentru ce?"
Nu poti alege o solutie corecta daca nu cunosti cauzele.
9. fără titlu
(mesaj trimis de keine Lösung? în data de 30.06.2014, 14:56)
Codita C. zu leben und die endgültige Lösung
10. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 01.07.2014, 12:46)
Felicirari Cornel! "Adevărul este o UŞA ce rămâne mereu deschisă. Nu poţi închide această uşă. Poţi alege să nu intri. Poţi merge în direcţia opusă. Dar nu poţi spune niciodată: „Am încercat să intru dar uşa era închisă.” Uşa nu este niciodată închisă pentru tine sau pentru oricine altcineva. Dacă ai sentimentul că uşa ţi-a fost trântită în faţă, înseamnă că ţi-ai interpretat experienţa cu înfricoşare. Crezi doar că uşa este închisă. Ea nu este închisă - dar convingerea ta că uşa...
11. paradoxul democratiei-cauza
(mesaj trimis de salomeea în data de 03.07.2014, 16:09)
Exportul democratiei intr-un mod nedemocratic.