Banca Centrală Europeană va încerca să demonstreze, la şedinţa de politică monetară din 10 martie 2016, că "bazooka" sa nu a rămas fără muniţie. Aşteptările de pe pieţe indică cel puţin o reducere a dobânzii pentru facilitatea de depozit a instituţiei până la -0,4%, de la -0,3% cât este în prezent.
Bloomberg a scris recent că "la BCE are loc un brainstorming pentru a determina pachetul de stimulare care nu va răni băncile", iar printre opţiunile luate în considerare s-ar afla anunţarea unei rate diferenţiate pentru depozitele plasate la Banca Centrală Europeană.
Nu ştim care mai este nivelul intern al încrederii în capacitatea instituţiei de a reporni creditarea, însă neîncrederea de pe pieţe se extinde rapid, iar numărul criticilor dobânzilor negative creşte accelerat.
Unul dintre aceştia este chiar guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, care a declarat, la întâlnirea G20 de la Shanghai, că "dobânzile negative nu fac decât să stimuleze jocul cu sumă nulă al războaielor valutare", după cum scrie Bloomberg.
Benoît Coeuré, membru al conducerii executive a BCE, a apărat politica monetară ultrarelaxată a băncii, justificarea sa fiind că "băncile şi economia ar fi fost într-o stare mult mai gravă fără aceasta". Din păcate, Coeuré a uitat să precizeze şi cine este responsabil pentru "criza economică şi financiară care a lăsat răni adânci", dar "amnezia" sa este de înţeles, în condiţiile în care, cel puţin în ultimele decade, nicio bancă centrală nu şi-a asumat niciodată o cât de mică responsabilitate.
Acum la nivelul BCE s-au constituit comitete unde se analizează "tehnici de atenuare a impactului asupra lichidităţii excedentare" şi "posibilitatea ca băncile să plătească pentru sumele plasate la BCE doar dincolo de un anumit prag", conform articolului Bloomberg.
Ultimele date de la BCE arată că lichiditatea excedentară din zona euro a depăşit 700 de miliarde de euro la începutul acestei luni, un nivel apropiat de maximul înregistrat în perioada acută a crizei datoriilor suverane din Europa (vezi graficul).
Programul de relaxare cantitativă, dobânda zero de politică monetară şi dobânda negativă pentru facilitatea de depozit au avut o influenţă nesemnificativă asupra creditului acordat sectorului privat, în schimb stimulează creditul guvernamental, a cărui rată anuală de creştere a ajuns aproape de 9% în ianuarie 2016.
Cu toate acestea, BCE analizează inclusiv o nouă creştere a programului QE, dincolo de achiziţiile de titluri financiare prin "tipărirea" lunară a 60 de miliarde de euro. Oare de câte zeci sau, poate, sute de miliarde de euro este nevoie pentru a transforma eşecul în succes?
Patrick Artus, economist-şef al băncii de investiţii Natixis, a scris recent că "eşecul relaxării cantitative este, de fapt, eşecul încercării de a rezolva problema datoriilor excesive prin transferarea acestora către bilanţul băncilor centrale".
Perioada îndelungată de menţinere a programelor QE, pe lângă faptul că dovedeşte ineficienţa politicilor monetare neortodoxe de stimulare a economiilor, la face să devină ireversibile, deoarece normalizarea dobânzilor ar conduce la o cascadă a falimentelor.
Cu toate acestea, transferul datoriilor excesive către bilanţul băncilor centrale este condamnat la eşec, după cum mai precizează economistul francez, în condiţiile în care "excesul de lichiditate determină o volatilitate excesivă a preţurilor activelor financiare" şi este nevoie de o perioadă îndelungată de linişte, fără creşteri ale inflaţiei.
Deşi nu se cunosc exact măsurile care ar putea readuce încrederea pe pieţele, este aproape sigur că BCE va anunţa ceva, orice, pe fondul pesimismului care s-a instaurat în legătură cu sustenabilitatea redresării din zona euro.
"O nouă recesiune în zona euro ar putea fi brutală", scrie tot Patrick Artus, deoarece "politica fiscală şi cea monetară nu mai pot fi utilizate", "reacţiile negative ale pieţelor financiare sunt amplificate de excesul de lichiditate", iar "intrarea în vigoare a procedurii de bail-in va stimula comportamentul prociclic al băncilor".
Se pare că BCE a ajuns astfel în situaţia în care expresia "între ciocan şi nicovală" nu mai este suficientă pentru a-i ilustra problemele.
În plus, "pieţele par să realizeze că scamatoriile monetare radicale nu se ridică la nivelul beneficiilor promise", după cum scrie şi Edward Chancellor, fost bancher de investiţii, pe site-ul de analize BreakingViews de la Reuters. Dimpotrivă, "ratele negative subminează profitabilitatea băncilor, ameninţă stabilitatea pasivelor bancare, forţează gospodăriile să economisească mai mult şi descurajează creditarea".
În opinia sa, "ratele negative sunt ameninţătoare şi prin invazia nejustificată a statului în viaţa privată a cetăţenilor", dacă se vor materializa presiunile recente tot mai accentuate pentru eliminarea banilor fizici.
Pericolul deflaţionist folosit pentru justificarea acestor măsuri este fals, după cum mai arată Chancellor, care face trimitere nu doar la perioadele istorice de creştere economică pe fond de scădere a preţurilor, dar şi la un studiu de la BIS (Bank for International Settlements), unde se arată că "există o legătură slabă între creşterea economică şi deflaţie" (n.a. studiul este "The costs of deflations: a historical perspective", BIS, martie 2015). O puternică influenţă negativă există, însă, între deflaţia preţului proprietăţilor imobiliare şi datoria privată, după cum se mai precizează în articolul de la BIS.
Acesta este adevăratul motiv al politicilor monetare ultrarelaxate din prezent ale băncilor centrale: acoperirea greşelilor din trecut, care au condus la inflamarea unor bule speculative fără precedent, inclusiv pe pieţele imobiliare rezidenţiale. Din acest motiv şi BNR a susţinut imediat programul "Prima Casă", iar acum se opune legii dării în plată.
Pentru ca bancherii centrali să nu forţeze eliminarea banilor fizici în numele unor idealuri măreţe, dar din motive reale total diferite, Edward Chancellor consideră că "a venit vremea ca politicienii să-i oprească pe bancherii centrali zeloşi şi să omoare această politică periculoasă înainte de a face şi mai mult rău".
După ce a citat pe larg din articolul lui Edward Chancellor, într-o notă recentă trimisă clienţilor, Albert Edwards, de la Societe Generale, ajunge la concluzia că următoarea recesiune va aduce dobânzi aflate adânc în teritoriul negativ şi aplicarea restricţiilor pentru deţinerea banilor în formă fizică, deoarece "prostia nu este imposibilă".
Din nefericire, politicienii pe care îi invocă Chancellor, foarte rari în peisajul actual european, nu vor ajunge prea curând în poziţii decizionale, de unde să-i înfrunte pe conducătorii băncilor centrale, care sunt pregătiţi să-şi apere "independenţa" cu orice preţ şi sunt gata, mai degrabă, să "conducă" economia în prăpastie, decât să permită funcţionarea mecanismelor de autoreglare ale pieţelor.
1. Urmatoarea recesiune?
(mesaj trimis de Stefan în data de 04.03.2016, 06:54)
Nu cred ca am iesit din recesiunem, sa ne amintim ca in UE in calculul PIB intra acum si traficul de droguri si prostitutia..Cand va lovi urmatorul val, cel al defaulturilor bondurilor corporate, va fi probabil sfarsitul jocului
2. fără titlu
(mesaj trimis de Lucian în data de 04.03.2016, 06:55)
Daca titlurile articolelor domnului de mai sus ar fi mai neutre anlizele ar putea fi citite. Nu stiu de ce crede ca o astfel de abordare il face mai penetrant.Prinde la putini ,mai ales intr-un ziar economic
2.1. schimbă canalul (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Make Don în data de 04.03.2016, 10:38)
Pentru cei ca tine există Jim Cramer.
3. Mentinerea platilor cu cash
(mesaj trimis de Dan Coe în data de 04.03.2016, 09:25)
Poate n-ar fi rau un referendum pe aceasta tema; nu mi se pare deloc in regula obligativitatea platilor prin intermediul sistemului bancar.
3.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.03.2016, 19:42)
Germania are in plafon mai mare fata de noi di su protestat, Austria discuta pt cash.
Bce e pe langa ca Bnr dau drumu la tiparnita.
Cred ca o sa ajungem la aur g/ 150 ron ca valoare. CU aurul poti face si o bratara dar cu banii nimic.
3.2. cu banii, nimic (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Make Don în data de 06.03.2016, 12:08)
Cei care au datorii știu prea bine de ce sunt disperați după... bani. :)))
Aurul e bun în caz de război și le poate fi de folos copiilor nepoților.