Un dublu eşec

"O ruşine!" Aşa a catalogat fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, lipsa de rezultate a reuniunii miniştrilor de finanţe din cele 17 state ale zonei euro care s-a desfăşurat sâmbătă, 17 septembrie, la Wroclaw, în Polonia. Indignarea lui Delors, care a devenit din ce în ce mai puţin rezervat în comentariile sale din ultima vreme, a fost generată de incapacitatea miniştrilor de finanţe de a găsi un compromis. Diviziunile din cadrul Uniunii Europene cu privire la măsurile rapide ce se cer luate în raport cu avatarurile crizei financiare dovedesc eşecul demersului european. Iar ceea ce s-a întâmplat la Wroclaw nu este o excepţie. Europa nu pare că mai poate funcţiona. Tocmai de aceea, conform comentariului de pe pagina de internet a Le Monde, Delors ar fi declarat pentru RTL, sâmbătă seara, că "tocmai acum, când speculaţia este aici, când incertitudinea este peste tot - aceştia (miniştrii n.r.) nu se pot pune de acord", ba mai mult, "cei 17 miniştri, deşi se află pe un vas în mijlocul unei furtuni, îşi pierd vremea cu probleme mărunte". Căci, incapabili de un compromis în privinţa noii tranşe de împrumut pentru Grecia, miniştrii au amânat decizia tocmai până la mijlocul lunii octombrie, deşi "pieţele" se află într-o mişcare browniană.

Cu o zi înainte, şi secretarul de stat al Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, care a participat, de asemenea, în Polonia la reuniunea europenilor despre măsurile necesare pentru a face faţă crizei datoriei publice, cerea cam acelaşi lucru ca şi Delors, şi anume ca statele din zona euro să pună capăt diviziunilor cu privire la modul de a rezolva această criză, şi, în special, ca Banca Centrală Europeană şi guvernele europene să se pună de acord, avertizând totodată asupra riscului unei catastrofe în cazul în care actuala lipsă de unitate va mai continua. Mai mult, Geithner a susţinut că ar fi necesar ca Fondul de asistenţă financiară să fie întărit şi orientat pentru un ajutor mult mai susţinut pentru ţările cele mai instabile, în scopul de a sprijini sectorul bancar.

Europenii s-au mulţumit să îşi etaleze lipsa de unitate şi să reacţioneze la criticile omologului lor american, susţinând că situaţia bugetară din zona euro este mai bună decât cea din alte state industrializate. Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, a fost mandatat să reacţioneze la criticile lui Geithner, iar acesta s-a complăcut să arate că deficitul din zona euro este anticipat la aproximativ 4,5% din PIB în acest an, în vreme ce Statele Unite ale Americii vor avea un deficit previzionat de aproximativ 8,8%.

Ori, tocmai la acest tip de reacţie se referă Jacques Delors. Însă fostul preşedinte al Comisiei nu este total inocent. Iar ceea ce se întâmplă este mai mult decât "o ruşine", este un dublu eşec, personal şi ideologic. De aceea, critica sa nu este una oarecare. Căci Delors este unul din cei ce au pus bazele celebrului "consens de la Paris" care, în anii 80 ai secolului precedent, a permis reorientarea economiei mondiale. Ministru de finanţe al lui Francois Mitterand între 1981 şi 1984, Delors a fost principalul promotor al politicii de liberalizare. Contrar ideilor primite de-a gata, nu Ronald Reagan sau Margaret Thatcher, ci aripa "social-democrată" şi "reformatoare" a socialiştilor francezi a "impus" la nivel mondial globalizarea. Aceasta, după ce, începând cu 1985, reprezentanţii acestei linii au preluat controlul unor instituţii esenţiale precum Comisia europeană (Jacques Delors fiind preşedinte, iar Pascal Lamy comisar pentru comerţ) sau FMI (Michel Camdessus). Şi, dacă Delors şi Camdessus s-au retras, Lamy, ceva mai tânăr, este şi astăzi activ ca director al Organizaţiei Mondiale a Comerţului. Continuatorii acestei linii erau Jean Claude Trichet şi Dominique Strauss Khan. Dar aceştia din urmă par să fi eşuat, iar "consensul de la Paris" nu mai face consens astăzi. Europa, aşa cum o gândise Delors, nu poate ieşi din hăţişul egoismelor naţionale lipsite de perspectivă, iar corifeii săi nu mai au capacitatea de a influenţa politicile la nivel european sau mondial.