Unde se ascunde inflaţia?

Creşterea preţurilor de consum reprezintă o problemă pentru băncile centrale şi pentru investitori. Nu, nu este vorba despre o inflaţie peste aşteptări, ci despre evoluţia ei sub aşteptări, în condiţiile în care băncile centrale nu contenesc să declare că o inflaţie de 2% este ţinta care va asigura un mediu prielnic bunăstării.

Financial Times a scris recent că "inflaţia scăzută la nivel global este un mister pe care trebuie să-l dezlege investitorii". Mai mult, "este aproape o certitudine că inflaţia se află la cel mai scăzut nivel din ultimele decade, dacă nu secole", după cum mai arată cotidianul financiar, care se întreabă dacă nu cumva "schimbările structurale au condus la ruperea legăturii dintre evoluţia pieţei muncii (n.a. unde sunt reduse presiunile de creştere a salariilor, în ciuda scăderii şomajului) şi creşterea preţurilor".

Dar dacă inflaţia este ascunsă? În cartea sa, "Signals: The Breakdown of the Social Contract and the Rise of Geopolitics", Pippa Malmgren, preşedintele companiei de consultanţă financiară DRPM Group din Londra, membru al Council on Foreign Relations şi fost consilier economic al preşedintelui G.W. Bush, arată că "reducerea volumului produselor este exact ceea ce s-a întâmplat în anii '70, înainte de lansarea inflaţiei pe o traiectorie accentuată de creştere".

Fenomenul, cunoscut sub numele de "shrinkflation", se manifestă prin reducerea cantităţii unui produs, pe fondul menţinerii preţului.

Acum termenul a ajuns şi într-o analiză a Biroului Naţional de Statistică (Office for National Statistics, ONS) din Marea Britanie, cu titlul "The impact of Shrinkflation on CPIH, UK: January 2012 to June 2017", unde CPIH reprezintă indicele preţurilor care include şi costurile de întreţinere ale locuinţelor.

Ce a descoperit ONS? Că peste 2.500 de produse de larg consum, în special alimentare, au fost afectate de fenomenul "shrinkflation" între ianuarie 2012 şi iunie 2017 (vezi grafic).

Numărul produselor pentru care s-a redus cantitatea ambalată în perioada analizată a atins un record de 141 în aprilie 2014. Datele de la ONS demonstrează, astfel, că reducerea cantităţii unor produse, pe fondul menţinerii preţului, nu este o tendinţă determinată de Brexit şi deprecierea lirei sterline.

"Analiza noastră nu arată o schimbare semnificativă a fenomenului în urma referendumului de anul trecut, care să ne permită să vorbim despre un efect al Brexit-ului", se arată în studiul Biroului Naţional de Statistică din Marea Britanie.

ONS a mai observat că, în aceeaşi perioadă, pentru 614 produse s-a înregistrat o creştere a cantităţii ambalate. "Deoarece reducerea cantităţii s-a observat la mai multe produse, efectul total îl reprezintă o subestimare a inflaţiei", este concluzia autorităţii statistice din Marea Britanie.

Mark Jones, de la firma de avocatură Gordons LLP, a declarat pentru The Telegraph că "shrinkflaţia a apărut în urma recesiunii şi s-a accentuat după 2009".

În opinia sa, "recesiunea i-a făcut pe oameni să fie foarte sensibili în ceea ce priveşte preţurile", iar reacţia producătorilor şi comercianţilor reprezintă "doar o altă cale de a forţa subtil creşterea preţurilor".

Ascunsă sau nu, creşterea preţurilor are efecte deosebit de negative asupra bugetelor de familie, iar o reacţie neaşteptată a apărut recent inclusiv la nivelul Băncii Angliei. Angajaţii de la întreţinere şi pază, membri ai sindicatului Unite, au intrat în grevă pentru prima dată în ultimii 50 de ani, deoarece majorarea salarială de 1% nu acoperă nici măcar inflaţia oficială, conform unei ştiri de pe site-ul televiziunii CNBC.

"Mark Carney (n.a. guvernatorul Băncii Angliei) ar trebui să vină în faţa greviştilor şi să le explice de ce merită să le fie reduse salariile pentru mai mulţi ani", a declarat un reprezentant al sindicatului, care a mai precizat că "angajaţii se zbat să-şi plătească facturile şi să-şi hrănească familiile deoarece banca le impune o creştere injustă, sub inflaţie sau zero, a salariilor".

Shrinkflaţia nu este un fenomen specific Marii Britanii, ci este observat, pe scară destul de largă şi la nivelul zonei euro sau în Statele Unite.

În aceste condiţii, "absenţa" inflaţiei nu este deloc un mister. Şi chiar dacă ar fi, instituţiile monetare nu sunt motivate de nimic să-l rezolve, întrucât le-ar obliga să majoreze dobânzile într-un context economic şi financiar deloc favorabil.

Mai rămâne de văzut doar până când shrinkflaţia va fi ignorată de băncile centrale.