Unităţile 3 şi 4 Cernavodă îşi joacă ultima carte

Statul îşi joacă ultima carte, în acest an, în proiectul de cons-truire a Unităţilor 3 şi 4 de la centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă, susţin specialiştii din domeniu. Cursa contracronometru începe astăzi, când se întrunesc membrii consiliului de administraţie al "EnergoNuclear", ca să afle dacă şi Enel şi ArcelorMittal Galaţi vor renunţa la proiect, după abandonul CEZ (în toamna anului trecut) şi al RWE, GDF Suez şi Iberdrola (joi).

La o primă vedere, statul nu mai are nicio şansă să continue proiectul în condiţiile actuale, mai ales că trebuie să facă rost de vreo patru miliarde euro ca să construiască cele două reactoare singur, sau în calitate de acţionar majoritar cu peste 85% din acţiuni. Însă proiectul nu este compromis de tot, mai spun specialiştii consultaţi de ziarul "BURSA". Autorităţile noastre ar face mai bine să pornească din nou goana după alţi investitori privaţi, ca să mai fie vreo şansă pentru construcţia celor două unităţi de 1400 MW până în 2020. Astfel, ar fi un avantaj dacă Enel şi ArcelorMittal Galaţi ar rămâne în proiect. Şi mai bine ar fi dacă aceşti investitori ar fi dispuşi să-şi majoreze cota în proiect, susţin sursele citate.

• Hibele proiectului

Principala hibă a proiectului este finanţarea în condiţiile actuale de piaţă. Statul nu-şi mai poate asuma cota majoritară în proiect, având în vedere că nu mai are voie să garanteze creditele. Or în prezent, este foarte greu să găseşti bănci să finanţeze peste jumătate din proiect.

În plus, construcţia Unităţilor 3 şi 4 a lâncezit când ar fi trebuit să fi avut constructorul desemnat la această dată. De vină a fost indecizia guvernelor care au păstorit investiţia şi care, de la o poziţie minoritară în proiect (n.r. ideală în urmă cu 3-4 ani pentru pornirea rapidă a investiţiei), au vrut o poziţie majoritară, după care, în 2009-2010, au revenit la poziţia minoritară, când au constatat lipsa puterii de finanţare.

Mai mult decât atât, de doi ani se doreşte restructurarea producţiei noastre de energie în două mari companii - Electra şi Hidroenergetica. Astfel, Nuclearelectrica ar urma să fuzioneze cu Complexurile energetice Craiova, Rovinari şi Turceni şi o parte din Hidroelectrica. Această concentrare puternică nu este deloc pe placul investitorilor străini prezenţi pe piaţa noastră, nemulţumiţi de lipsa de transparenţă şi vânzarea discriminatorie a energiei ieftine.

Toate aceste necunoscute au descumpănit partenerii privaţi ai "Nuclearelectrica" în acest proiect.

• Legende din culise

Circulă deja diverse legende şi teorii despre ce a determinat greaua lovitură dată statului de către RWE, GDF Suez şi Iberdrola, care au anunţat într-o singură "voce" că renunţă la proiect pentru că "incertitudinile economice şi cele privind piaţa de energie, în marea lor parte datorate crizei financiare actuale, nu pot fi conciliate cu necesarul de capital pentru dezvoltarea unui nou proiect nuclear". Printre rânduri, unii au înţeles că nu avem un climat de afaceri propice dezvoltării unor asemenea proiecte de amploare, statul român nefiind un partener de încredere.

Alţii spun că decizia investitorilor este una politică, Franţa şi Germania taxându-ne pentru că preşedintele Băsescu s-a răţoit la cele două mari puteri pentru că nu doresc România în spaţiul Schengen.

Surse guvernamentale susţin însă, că decizia investitorilor este strict economică, aceştia retrăgându-se pentru că nu mai marchează profiturile uriaşe pe care au mizat iniţial. Aceleaşi surse mai afirmă că investitorii au solicitat inclusiv alocarea directă de energie ieftină nucleară de la Unităţile 1 şi 2, pentru a-şi mări cota în proiect şi pentru a avea un câştig până la finalizarea proiectului.