URA, FURIA ŞI TEAMA AU LUAT LOCUL IDEALURILOR EUROPENE Mai ştiu popoarele Europei ce este revoluţia?

Europa visată de ctitorii săi postbelici şi adusă în starea sa actuală de epigoni marxişti analfabeţi este un sistem economic şi social căruia îi lipsesc mecanismele de autoreglare.

În termeni cibernetici, Europei îi lipsesc mecanis­mele feedback negative, adică acele structuri care să blocheze creşterea explozivă a unor tendinţe sociale şi economice şi să readucă echilibrul.

În ciuda conotaţiei sale "negative", mecanismul feedback negativ este esenţial pentru stabilizarea unui sistem economic, social sau mecanic. Când autorităţile vorbesc despre "cercuri vicioase" sau "bucle negative", acestea nu fac decât să îşi dovedească ignoranţa privind fenomenele pe care încearcă să le oprească. Cercul vicios este un exemplu clasic al unui mecanism feedback pozitiv, adică al unei evoluţii explozive, cu potenţiale efecte negative.

Revoluţia este rezultatul "exploziv" al unui sistem social căruia i-au fost eliminate mecanismele de autoreglare, prin suprimarea constantă a opiniilor contrare unui ideal suprem, promovat de aşa-numitele elite.

În DEX, revoluţia este definită ca fiind "ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia", dar şi ca "schimbarea bruscă şi de obicei violentă a structurilor sociale, economice şi politice ale unui regim dat".

Reuters scria de curând că "Germania se teme de revoluţie" în condiţiile în care se va renunţa la modelul statului bunăstării din ultimele decade. Agenţia de ştiri a preluat declaraţiile lui Wolfgang Schäuble, ministrul de finanţe al Germaniei, în cadrul unei conferinţe de la Paris.

"Trebuie să înregistrăm mai multe succese în lupta noastră împotriva şomajului din rândul tinerilor", a precizat Schäuble, deoarece "altfel vom pierde lupta pentru unitatea Europei". "Dacă standardele de bunăstare ale Statelor Unite ar fi introduse în Europa, am avea o revoluţie nu mâine, ci chiar în aceeaşi zi", a mai declarat Wolfgang Schäuble.

Din păcate, ministrul de finanţe al Germaniei uită că Statele Unite de astăzi mai sunt doar o copie palidă a ceea ce a fost odată America, iar comparaţia este irelevantă.

Dar de ce este şomajul aşa de ridicat în rândul tinerilor? Pentru că statele europene, sub conducerea "înţeleaptă" de la Bruxelles, şi-au împovărat economiile cu reglementări stufoase şi absurde, care au sufocat spiritul antreprenorial, în timp ce structurile economice existente, prin intermediul unor puternice grupuri de lobby, luptă pentru a împiedica "distrugerea creativă", care este esenţială pentru progresul economic.

Preşedintele american John F. Kennedy spunea odată că "schimbarea este legea vieţii, iar cei care privesc doar către trecut sau prezent, vor pierde viitorul". Declaraţia lui Schäuble arată că UE este gata să sacrifice viitorul în numele salvării "unităţii Europei".

Şi cum poate fi aceasta salvată? Prin tipărire. Marile nume din Uniunea Europeană ne-au arătat că nici măcar simularea austerităţii nu este fezabilă. Acum şi Germania doreşte relaxarea austerităţii, mai ales că data alegerilor generale se apropie cu repeziciune.

Publicaţia online independentă Deutsche Wirtschafts Nachrichten, care va avea curând şi o versiune tipărită (n.a. este curios modul în care publicaţii financiare de talia Financial Times Deutschland dispar, înclusiv din mediul virtual, iar altele, care nu se mai mulţumesc cu varianta electronică, sunt gata pentru tipărit), scria recent că "măsurile de aus­teritate din ţările UE s-au terminat înainte să înceapă", într-un articol care anunţa "moartea pactului fiscal".

Renunţarea la acest pact de către liderii UE, pe fondul creşterii accelerate a tensiunilor sociale, reprezintă "începutul sfârşitului pentru UE", după cum mai scrie DWN, deoarece povara datoriilor şi a sistemelor de protecţie socială rămâne.

Iar această povară apasă tot mai puternic chiar şi în cazul unor ţări din nucleul dur al zonei euro. Scăderea dobânzilor de pe piaţa din Olanda, ca urmare a politicii ultrarelaxate a BCE, a creat mari dificultăţi fondurilor de pensii. ABP, fondul de pensii al funcţionarilor publici olandezi şi unul dintre cele mai mari fonduri de pensii din lume, a anunţat că este posibilă o nouă reducere a plăţilor în 2013, după cea de la începutul anului, pe fondul deteriorării indicatorilor financiari, conform unui articol de pe site-ul DutchNews.

Într-o situaţie fără precedent pentru Olanda, 68 de fonduri de pensii au fost nevoite să reducă plăţile, fiind afectate 5,8 milioane de pensii, în condiţiile în care indexările pentru creşterea preţurilor nu au fost făcute de mai mulţi ani.

Între presiunile Comisiei Europene de reducere mai substanţială a cheltuielilor publice şi apelurile la solidaritate din partea Greciei sau Spaniei, oare ce vor alege pensionarii olandezi? Au fost ei condiţionaţi suficient pentru a se sacrifica în numele idealului european, mai ales că eutanasierea a fost legalizată încă din 2002 şi mai este şi gratuită?

Analizele Stratfor, compania de studii geopolitice al cărei director ne-a vizitat de curând, arată că "tulburările din Suedia au cauze sociale", generate de "şomajul şi nemulţumirea tinerilor imigranţi", iar acestea au fost doar un preludiu pentru întreaga Europă, conform unui articol de la DWN. Nu ar trebui autorităţile europene să se îngrijoreze în faţa unui astfel de "verdict", venit din partea unei firme care este alintată sub numele "CIA din umbră"?

Degeaba se înfoaie "cocoşul galic" Hollande în faţa Comisiei Europene şi îi cere să nu mai dicteze Franţei ce să facă, pentru că realitatea economică nu se înclină în faţa steagului tricolor. Degeaba ne cere, acelaşi Hollande, să ne imaginăm furia şi ura tinerilor care nu îşi găsesc locuri de muncă, sentimente care conduc la "pierderea totală a identităţii europene". Conform articolelor din Deutsche Wirtschafts Nachrichten, "ura, furia şi teama de care vorbesc francezii şi italienii se regăsesc, de asemenea, şi în Germania". Toate aceste sentimente nu sunt decât reacţia în faţa unei realităţi economice care nu mai poate fi acoperită cu sloganuri şi false drepturi enumerate în programele electorale.

Realitate economică este noul dictator al Europei, dictator care nu acceptă paliativele unui "mizerabil" Javert fixat pe eradicarea existenţei în afara statului atotcuprinzător al "bunăstării".

În numele multiculturalismului şi bunăstării generalizate, Uniunea Europeană nu a reuşit decât să elimine mecanismele de autoreglare la nivel continental, mecanisme esenţiale pentru o societate dinamică şi prosperă. Acum îi este frică de o revoluţie violentă. Dar nu era democraţia cea mai sigură cale pentru transformarea socială prin intermediul revoluţiilor paşnice?

Se poate, însă istoria nu ne oferă destule exemple pentru generalizare. În schimb, avem o altă declaraţie a preşedintelui John Kennedy: "Cei care fac imposibilă revoluţia paşnică, vor face revoluţia violentă inevitabilă".

Oare sunt gata autorităţile europene să renunţe la privilegiile lor exorbitante şi la idealul controlului absolut pentru a oferi o şansă Europei?