"Urmează mişcări foarte interesante în sistemul bancar"

Reporter: Avocatul Gheorghe Piperea a anunţat, recent, că Raiffeisen Bank a acceptat conversia unor credite în franci elveţieni la cursul din momentul acordării, dar cu dobânzile recalculate. Care este opinia dumneavoastră legată de această decizie?

Nicolae Cinteză: Sunt bănci care practică deja conversia creditelor, dar aceasta este făcută într-un regim controlat şi în condiţii negociate cu clientul, pentru că procedura de conversie produce efecte nedorite în activitatea unei bănci, care pot expune instituţia financiară unor riscuri crescute. Există bănci ce convertesc creditele, dar este opţiunea lor să o facă, în condiţiile în care nu le sunt afectaţi indicatorii de prudenţă.

În opinia mea, iniţiativele legislative prin care politicienii doresc conversia creditelor la cursul din data acordării lor nu vor primi niciodată avizul BCE, putând fi declanşată lejer procedura de infringement.

Reporter: În ce condiţii banca îşi poate asuma cel puţin o parte din riscul valutar?

Nicolae Cinteză: În cazul în care contractul de credit prevede acordarea unui credit în franci elveţieni (sau oricare altă valută) şi tot în contract scrie că debitorului i se pun la dispoziţie lei, riscul valutar trebuie gestionat de bancă. Cum? Prin includerea în contract a unor clauze care să permită băncii conversia la variaţii mari de curs.

Dacă, însă, debitorul a primit valută în cont şi, în aceeaşi zi, a dat ordin de vânzare contra lei sau a folosit valuta pentru efectuarea de plăţi, atunci debitorul şi-a asumat riscul valutar.

Reporter: Există astfel de situaţii, în care banca ar trebui să-şi asume riscul?

Nicolae Cinteză: Este posibil să fie cazuri, nu am inventarul tuturor creditelor în valută.

Reporter: Este ceva similar cu ceea ce s-a întâmplat la unguri...

Nicolae Cinteză: La unguri a fost ceva diferit. Banca a spus aşa: "îţi dau un credit în franci, dar ţi-l pun la dispoziţie în forinţi, calculat la cursul de cumpărare din ziua acordării creditului. La rambursare, banca a cerut forinţi la cursul de vânzare din ziua rambursării". Curtea Supremă a decis ca rambursarea să se facă la cursul de cumpărare din ziua rambursării, ceea ce este drept. În caz contrar, banca şi-ar fi însuşit nejustificat diferenţa între cursul de vânzare şi cel de cumpărare din ziua rambursării.

Reporter: Recent, aţi fost prezent în Comisia de Buget din Camera Deputaţilor, la dezbaterea proiectului de lege iniţiat de deputatul PSD Ana Birchall care prevede conversia creditelor în valută la cursul actual. În primul rând vă întreb cum vedeţi această iniţiativă şi ce presiuni se resimt în Parlament, pentru sau împotriva acestui document?

Nicolae Cinteză: Cred că interesul pentru o astfel de lege este politic, pentru că unul practic nu există. Ce vom face dacă în viitor cursul euro scade la 2 lei? Vom da o lege să convertim din nou creditele în euro? Cine ar accepta conversia când dobânda ROBOR a crescut în ultimele 45 de zile cu 1%? Dacă procedura (n.r. conversia creditelor în valută) va fi reglementată, acest lucru trebuie făcut conform Directivei UE. Există o opinie a Băncii Centrale Europene (BCE) privind decizia Curţii Supreme de Justiţie din Ungaria, pe care o consideră un pericol la adresa stabilităţii financiare. Scrisoarea mai spune că orice reglementare care ar putea afecta stabilitatea financiară trebuie să aibă opinia BCE, în consecinţă şi proiectul care se dezbate în Parlamentul nostru - la fel. În opinia mea, acesta (n.r. proiectul Anei Birchall) conţine unele prevederi care pot afecta stabilitatea sistemului bancar. Acum, se încearcă o negociere al cărei rol nu-mi este clar.

Reporter: Aţi adus în discuţie procedura de infringement. În ce condiţii poate fi declanşată această procedură?

Nicolae Cinteză: În primul rând, proiectul legislativ are unele prevederi care pot fi anticonstituţionale, întrucât încalcă elemente ale dreptului de proprietate al acţionarilor băncii, iar Constituţia garantează proprietatea.

În acelaşi timp, principiul Directivei Europene este clar stabilit - conversia se face la cursul din ziua conversiei şi nu priveşte contractele încheiate înainte de 21 martie 2016.

Reporter: Cum putem primi infringement pentru o lege care să presupunem că ar intra în vigoare în acest an, în baza unei Directive care va fi transpusă în legislaţia noastră în 2016?

Nicolae Cinteză: Conform celor spuse de iniţiator, Proiectul legislativ nu are nici o legătură cu directiva. În opinia mea, sunt încălcate fundamente ale dreptului la proprietate şi de aici ar putea veni infringementul.

Directiva UE, prin faptul că se aplică unor tranzacţii viitoare, respectă cerinţa de piaţă. Îmi dă mie voie, bancă, să-mi fac managementul activelor şi pasivelor în aşa fel încât să ţin cont şi de opţiunea clientului, dar şi de cerinţele de prundenţă.

Reporter: Dar această Directivă 17/2014 nu va fi un fel de frână în calea creditelor în valută?

Nicolae Cinteză: Ba da. Ce credeţi că vor face băncile după 2016? Nu vor mai da credite în valută.

Reporter: Aţi afirmat că proiectul de lege al doamnei Birchall ar fi anticonstituţional, întrucât afectează dreptul de proprietate al acţionarului băncii. Cum rămâne cu proprietatea clientului?

Nicolae Cinteză: Debitorul a semnat un contract şi trebuie să şi-l asume.

Reporter: Concret, în ce mod va fi afectată proprietatea băncilor, dacă trece proiectul legislativ?

Nicolae Cinteză: Pentru gestionarea riscului valutar, reglementarea europeană stabileşte ca optimă o diferenţă între activele şi pasivele în valută ale unei bănci la un nivel care să se încadreze în intervalul -2% / +2% din fondurile proprii ale unei bănci. Neîncadrarea în acest interval conduce automat la mărirea cerinţei de capital. Deci, la scăderea solvabilităţii. Or, prin acest proiect legislativ, ca urmare a faptului că se aplică şi la credite acordate în trecut, se transformă nişte active în valută în active în lei. Cu alte cuvinte, se modifică, în mod administrativ, diferenţa între activele şi pasivele în valută, modificare ce face să crească cerinţa de capital şi, deci, să scadă solvabilitatea.

Dacă, însă, creditele ar fi convertite la cursul istoric, ar fi şi mai grav pentru bănci, pentru că ar apărea şi diferenţa de curs. Cine suportă diferenţa de curs valutar? Banca. Deci banca va fi lovită de două ori - va avea şi pierdere din diferenţa de curs şi cerinţă de capital suplimentar.

Este afectat dreptul de proprietate, pentru că este afectat capitalul. Orice pierdere se duce în capital. De ce să afectezi proprietatea printr-un act administrativ? Un astfel de şoc nu este plauzibil. În piaţa bancară se fac teste de stres, dar se fac teste pentru şocuri plauzibile, care sunt specifice pieţei, or acesta nu este specific pieţei, este unul administrativ. O piaţă liberă nu poate avea o intervenţie administrativă. Dacă se intervine într-un contract între două părţi, piaţa nu mai este liberă, este o piaţă dirijată.

Reporter: Presupunând că s-ar ajunge în această situaţie, ce ar trebui să facă băncile vizate de acest proiect legislativ?

Nicolae Cinteză: Soluţia băncilor ca să se echilibreze este să-şi mărească activul în valută, adică să cumpere valută. În acest caz, vom avea presiune pe curs, iar BNR va trebui să vândă valută, adică exact ce face acum Banca Centrală a Ungariei.

Până acum, băncile au finanţat creditele ipotecare cu surse externe atrase pe termene mari, de 5-6 ani, de la băncile mamă, care au fost rostogolite, pentru susţinerea creditelor pe 20 de ani. Acum se doreşte transformarea acestor credite în lei. De unde luăm sursa în lei ca să finanţăm împrumuturile acordate? În România nu există surse în lei pe termen lung. Avem o problemă de lichiditate care este un pericol la adresa stabilităţii sistemului bancar.

Reporter: Totuşi, nu trebuie să uităm că evoluţia cursului RON/CHF a fost una extrem de dezavantajoasă pentru debitori şi că oamenii nu puteau să-şi imagineze cât va urca francul elveţian. Pe ei cum îi protejăm de diferenţa de curs de care menţionaţi mai sus?

Nicolae Cinteză: Unde au fost autorităţile statului atunci când ar fi trebuit să-l protejeze pe consumator? Nu a a auzit nimeni când Guvernatorul tot repeta: "Luaţi credite în moneda în care vă luaţi salariul!"?

Reporter: La vremea respectivă, mai precis în perioada 2007-2008, cei care s-au încadrat să ia credite în franci elveţieni nu îndeplineau condiţiile impuse la ofertele de credite în lei. Băncile aveau condiţii mult mai relaxate pentru finanţarea în valută şi mai ales pentru împrumuturile în franci elveţieni. Cum se explică acest lucru?

Nicolae Cinteză: Condiţiile mai relaxate oferite de bănci în trecut pentru credite în franci elveţieni au fost determinate de costurile mai reduse plătite de bănci pentru obţinerea surselor necesare finanţării acestor credite.

Reporter: Justiţia nu pare să aibă aceeaşi părere. La Galaţi, de exemplu, a dat câştig de cauză reclamantului, obligând la conversia creditului din franci elveţieni în lei, la cursul din momentul acordării lui...

Nicolae Cinteză: La Galaţi, Volksbank avea stipulat în contract că ".... În vederea evitării continuării/majorării expunerii la Riscul Valutar Banca are dreptul dar nu şi obligaţia ca, în mod unilateral:

Să convertească în RON Creditul acordat împrumutatului în baza prezentei Convenţii, utilizând în acest scop cursul de schimb EUR/RON, respectiv CHF/RON practicat de către aceasta la data efectuării conversiei ...".

Reporter: Şi de ce nu a făcut conversia?

Nicolae Cinteză: Am spus mai devreme. În România, momentan, lipsesc sursele în lei pe termen lung. În aceste condiţii, conversia unui credit trebuie să fie opţiunea băncii, astfel încât aceasta să aibă tot timpul o poziţie valutară optimă şi să nu-şi creeze cerinţe de capital foarte mari.

Reporter: Cu toate acestea, în cazul în care conversia s-ar face la dobânda actuală a băncilor, ele îşi vor putea recupera pierderile din dobândă...

Nicolae Cinteză: Cine ştie cum va evolua dobânda? În plus, să spunem că se păstrează DAE la lei la 4,9%, cât era pentru CHF în 2007. În acelaşi timp, se dau credite ipotecare în lei cu 8%. Cum să avem două dobânzi la acelaşi produs? Nu este posibil aşa ceva.

Reporter: În ceea ce-l priveşte pe debitor, ce avantaje ar avea acesta în urma unei conversii la cursul zilei, adică aproape dublu faţă de cel din 2007 şi la dobânda actuală, de asemenea aproape de două ori mai mare decât cea aplicată la creditul contractat în CHF?

Nicolae Cinteză: Nu ar avea niciun avantaj. Cine să vrea să-şi convertească împrumuturile la cursul din ziua tranzacţiei şi la dobânda de acum?

Reporter: Poate că oamenii vor fi din nou îmbătaţi cu apă rece...

Nicolae Cinteză: Oamenii trebuie să înţeleagă faptul că a venit vremea să citească ceea ce semnează şi să nu semneze ceea ce nu înţeleg. Ca supraveghetor, Banca Naţională a României are obligaţia să se îngrijească de sistem şi de cei care au depus banii în bănci, pentru că împrumuturile sunt date din banii deponenţilor.

Subliniez că eu, personal, sunt obligat însă, să semnalez eventualele riscuri care s-ar manifesta în sistem.

Un înalt oficial maghiar vorbea zilele trecute de necesarul de capital care trebuie adus în băncile din Ungaria ca urmare a recentelor măsuri adoptate. Câteva sute de milioane de euro. Cine mai dispune de capital azi? Şi atunci nu riscăm în viitor măsuri ca cele din Cipru sau costuri pe care să le suporte statul român?

Reporter: Dar o conversie la cursul zilei şi la dobânda actuală practicată la lei nu ar putea duce la creşterea nivelului de credite neperformante, consumatorii regăsindu-se în situaţia să plătească o rată lunară mai mare decât în prezent?

Nicolae Cinteză: O astfel de conversie duce, în principiu, la creşterea ratelor - de fapt, am spus mai devreme că debitorul nu ar avea niciun avantaj în urma unei astfel de proceduri. În aceste condiţii, este posibilă creşterea nivelului de credite neperformate. Însă, în condiţiile menţinerii dobânzii practicate astăzi la CHF, în principiu ratele nu vor mai creşte. În acest caz, neperformanţa poate apărea doar pe fondul scăderii capacităţii de plată a debitorului, întrucât la francul elveţian cursul nu mai are cum să crească, iar la euro este stabil.

În România nu există surse în lei pe termen lung şi de aceea va apărea şi problema lichidităţii. Dacă banca mamă, la scadenţă, nu mai prelungeşte linia de finanţare pentru că sucursala de la noi nu mai are credite în valută, ce altă sursă avem? Niciuna. Ajungem să finanţăm credite pe 20 de ani cu depozite la 3 luni? Ca Banca Dacia Felix, care ajunsese cu dobânzile la depozite de 400%.

Reporter: În Comisia de Buget din Camera Deputaţilor aţi afirmat că patru bănci ar putea intra în faliment dacă împrumuturile ar fi convertite la cursul istoric. Cele patru bănci sunt atât de mari încât să dezechilibreze întreg sistemul bancar?

Nicolae Cinteză: Orice problemă din sistem poate dezechilibra sistemul, prin contaminare. Nu există raţiune în momente de panică.

Reporter: Sunt băncile, acum, în panică?

Nicolae Cinteză: Nu au de ce. Dacă s-au gândit până la procedura de infringement, nu sunt în panică.

Reporter: Care este teama BNR?

Nicolae Cinteză: Teama Băncii Centrale este că dacă vor trece astfel de proiecte legislative, vor începe şi problemele în bănci.

Reporter: Vom ajunge la procedura de bail-in?

Nicolae Cinteză: Categoric nu se va ajunge la această procedură, pentru că băncile sunt foarte solide în momentul de faţă - avem o solvabilitate de 16%. După părerea mea, la aplicarea bail-in-ului trebuie să se ajungă în ultimă instanţă, după ce am aplicat absolut toate alternativele.

Reporter: Cum comentaţi faptul că băncile vând creditele neperformante cu discounturi de până la 98%?

Nicolae Cinteză: Este foarte bine că împrumuturile neperformante se vând şi cu astfel de discounturi, pentru că piaţa imobiliară este moartă. Trebuie să recunoaştem că nu sunt tranzacţii pe piaţă. Acest lucru mai înseamnă că băncile îşi asumă pierderile din astfel de credite.

Reporter: Înţelegem că s-ar dori înfiinţarea unei entităţi de tipul AVAB (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare) care să administreze creditele neperformante. Ce ne puteţi spune despre acest lucru?

Nicolae Cinteză: Nu am informaţii în acest sens, dar ştiu sigur că statul român nu trebuie să investească nimic ca să rezolve aceste probleme, pentru că sunt afaceri private.

Reporter: Cum a evolulat bilanţul băncilor?

Nicolae Cinteză: Bilanţul băncilor este stabil. Sursa extrenă este în scădere, iar sursa internă, adică depozitele, este în creştere. Astfel, sursa externă este compensată cu sursa internă.

Reporter: Când va fi reluată creditarea?

Nicolae Cinteză: În opinia mea, va mai dura. Trei sunt motivele pe care le am în vedere când spun acest lucru.

Primul: nu s-a terminat evaluarea calităţii activelor băncilor. Nimeni nu-şi asumă acum riscuri sporite până nu se trece testul de stres, iar veştile nu par să fie foarte bune la nivel european.

Al doilea: calitatea cererii. Vor avea acces la credite cei care vor convinge băncile că afacerea finanţată este capabilă să producă cash-flow-ul necesar rambursării creditului, cu alte cuvinte cei profitabili. Dacă rambursarea urmează să se facă din executarea colateralului, conform noilor reglementări europene creditul este considerat neperformant şi trebuie provizionat. Cu alte cuvinte, cei profitabili vor avea acces la credite mai uşor.

Al treilea: iniţiative legislative de genul celor despre care am vorbit fac ca mediul de afaceri bancar să nu mai fie atractiv. Cine îşi asumă riscuri când există ameninţarea unor şocuri administrative care pot dezechilibra o bancă?

Reporter: Se anunţă noi achiziţii/fuziuni/exit-uri pe piaţa bancară?

Nicolae Cinteză: Da. Sunt semne că urmează noi mişcări de acest gen în piaţa bancară, unele foarte interesante.

Reporter: Care sunt primele riscuri cu care se confruntă băncile de la noi, în acest moment?

Nicolae Cinteză: Primul şi cel mai periculos risc pentru bănci este cel despre care am vorbit acum - intervenţia asupra creditelor în valută. Al doilea risc este reprezentat de capacitatea şi dorinţa acţionarilor, subliniez dorinţa, de a susţine financiar banca. Băncile mamă pot avea capacitate, dar pot refuza să mai capitalizeze sucursalele din ţara noastră în cazul în care costurile suportate nu pot fi recuperate.

Reporter: Mulţumesc!