Va pierde Federal Reserve controlul dobânzilor în 2016?

Bursele internaţionale ar fi trebuit să înceapă anul 2016 pe o notă optimistă şi cu încredere în capacitatea marilor bănci centrale de a planifica şi cârmui noua creştere economică.

Dar nu a fost aşa. Scăderi masive s-au înregistrat la nivelul principalelor pieţe, după oprirea tranzacţionării la Shanghai, pe fondul unei prăbuşiri de 7% a indicelui SSE Composite. FTSE 100, principalul indice al pieţei bursiere din Marea Britanie, a avut cel mai slab start din ultimii 16 ani, iar indicele DAX al pieţei germane nu a cunoscut o scădere comparabilă în prima şedinţă de tranzacţionare a anului în toată istoria sa.

Peste Ocean, cea mai mare cădere a indicelui Dow Jones din ultimii 84 de ani a fost evitată printr-o redresare "miraculoasă" în ultima jumătate de oră a primei şedinţe de tranzacţionare din 2016.

Indicele S&P 500 a încheiat anul trecut cu o scădere de 0,7%, aceasta fiind prima pierdere anuală din ultimii şapte ani, după cum scrie Financial Times. Declinul din ultima zi de tranzacţionare din 2015 a fost de 0,9% şi s-a înregistrat pe fondul celei mai mari operaţiuni reverse repo din istoria Federal Reserve.

La valoarea sau intervalul ţintă anunţat pentru dobânda de politică monetară din SUA se ajunge prin intermediul operaţiunilor de piaţă derulate de Federal Reserve Bank of New York (FRBNY).

Pentru a majora dobânda de referinţă de la 0% - 0,25% până la 0,25% - 0,5%, FRBNY efectuează operaţiuni reverse repo cu maturităţi de până la 65 de zile, în urma cărora este atrasă lichiditate de la dealerii primari (n.a. operaţiunea reverse repo a unei bănci centrale presupune împrumutarea banilor de la băncile comerciale în schimbul unei dobânzi şi a unor garanţii reprezentate de titluri de stat, iar la maturitate banca centrală răscumpără titlurile de stat).

În ultima zi a anului trecut, Federal Reserve a atras 475 de miliarde de dolari de la 109 contrapartide, ceea ce reprezintă un nou record (vezi graficul 1).

Financial Times arată că această operaţiune reprezintă "un semnal al funcţionării principalei metode prin care Fed-ul retrage lichiditatea din sistemul financiar". Numărul mare al instituţiilor financiare care au depozitat bani la banca centrală americană, în schimbul unei dobânzi de 0,25% şi cu obligaţiuni guvernamentale drept garanţii, are, însă, şi o altă explicaţie. "Băncile tind să participe la programele reverse repo pentru a-şi îmbunătăţi situaţia bilanţieră de la sfârşitul anului, înaintea testelor de stres aplicate de instituţiile de reglementare", mai scrie FT.

Dar chiar funcţionează operaţiunile Federal Reserve, în condiţiile în care obiectivul principal este menţinerea ratei efective a dobânzii de politică monetară între 0,25% şi 0,5%?

Datele de la FRBNY arată o scădere a ratei efective până la 0,2% în ultima zi a anului trecut, de la 0,35% în ziua precedentă, în condiţiile atingerii unor minime intraday sub 0,15%, conform datelor de la băncile comerciale preluate de Yahoo!Finance (vezi graficul 2).

"Un sistem financiar sănătos nu ar fi trebuit să aibă nevoie de garanţii de înaltă calitate de la o entitate cum este Fed-ul decât dacă există probleme referitoare la structura portofoliilor şi creşte riscul de contrapartidă", se mai arată în articolul de la Yahoo!Finance, unde este pusă sub semnul întrebării eficienţa programului de normalizare a dobânzii de politică monetară.

O interpretare similară vine şi de la analistul Karl Denninger, care arată că "plasarea ratei efective a dobânzii de politică monetară în afara intervalului anunţat şi în prima săptămână a anului poate indica pierderea controlului Federal Reserve asupra pieţei dobânzilor". Adică toate "eforturile" din ultimii ani pentru "domesticirea" dobânzilor au fost în zadar?

În eventualitatea materializării acestui fenomen, vom asista la accentuarea problemelor privind refinanţarea datoriilor publice. Conform datelor de la Bloomberg, cele mai mari economii din lume, respectiv ţările G7 plus Brazilia, Rusia, India şi China trebuie să refinanţeze datorii guvernamentale de 7,1 trilioane de dolari în 2016. Statele Unite se află pe primul loc în clasamentul refinanţărilor, în condiţiile în care ajung la maturitate obligaţiuni guvernamentale cu o valoare de 3,45 trilioane de dolari şi trebuie plătite dobânzi de 236 de miliarde de dolari.

Necesarul de refinanţare al guvernelor din Franţa şi Italia este de 321 miliarde de dolari, respectiv 334 miliarde, iar cel al Germaniei de 204 miliarde de dolari.

Lipsa încrederii în capacitatea Fed-ului de a "administra" redresarea economică, pe fondul creşterii dobânzii de politică monetară, se manifestă deja la nivelul fondurilor de investiţii din SUA, care s-au confruntat cu ieşiri masive în a doua jumătate a anului trecut, comparabile doar cu situaţia din 2008.

Datele de Investment Company Institute (ICI) arată ieşiri nete cumulate de aproape 200 de miliarde de dolari, în condiţiile în care ieşirile din fondurile de acţiuni au fost de circa 90 de miliarde.

În semestrul al doilea din 2008, când economia americană trecea prin Marea Recesiune, ieşirile nete au fost de aproape 300 de miliarde de dolari, pe fondul unor ieşiri de 205 miliarde din fondurile de acţiuni.

Faţă de acea perioadă, datoriile acumulate, atât la nivelul sectorului public cât şi a celui privat, au crescut semnificativ, iar economia reală nu mai pare că le poate susţine.

În aceste condiţii, sentimentul negativ de pe pieţele internaţionale se poate transforma în panică şi poate răsturna relativ uşor "castelul de hârtie" construit de băncile centrale.

Oare va recunoaşte Fed-ul că majorarea dobânzii de politică monetară a fost un pas greşit şi va reveni la programele de relaxare, mai ales acum, odată cu mutarea epicentrului "cutremurelor" bursiere în China?