VOCI Numărul brokerilor imobiliari creşte, cel al brokerilor de bursă scade

Numărul agenţiilor imobiliare din România s-a majorat cu aproape 30% în ultimele 12 luni, până la 3.500 de unităţi, arată un studiu al unui portal pentru anunţuri imobiliare, iar Bucureştiul, deşi cu un avans "modest" de numai 12%, ia caimacul pieţei de profil, cu peste 1.000 de firme. În acelaşi timp, piaţa brokerajului nu pare să depăşească efectele crizei financiare din urmă cu aproape un deceniu, iar două societăţi de retail cunoscute (Intercapital din Bucureşti, unul dintre cei mai căutaţi brokeri de micii investitori, şi Romintrade din Braşov) au anunţat recent că intenţionează să renunţe la operaţiuni pe fondul veniturilor reduse din activitatea de bază. Aparent, dacă aruncăm o privire asupra preţurilor, brokerii ar avea mai multe motive de optimism.

Preţul mediu pe mp al apartamentelor este încă departe de vârfurile pre-criză, în timp ce bursa este mai aproape de nivelurile record. În Bucureşti de pildă, la începutul lui 2008, preţul/mp era de aproximativ 2.300 euro, iar în prezent abia a trecut de jumătate din acest prag (1.200 euro/mp în iunie), în timp ce indicele BET, la peste 8.300 de puncte acum, n-ar trebui să mai adune "decât"o apreciere de aproximativ 30% pentru a-şi depăşi maximele. Din păcate, doar nivelul preţului nu este suficient pentru a întreţine afacerile în domeniu, mai e nevoie şi de ceva volume. În condiţiile în care tranzacţiile imobiliare sunt în creştere susţinută în ultima vreme, pe fondul scăderii dobânzilor ce alimentează creditul şi construcţia unor noi ansambluri rezidenţiale, volumele la BVB au rămas cantonate în jurul a 10-11 milioane euro în ciuda unor listări noi de calibru (Medlife, Digi). Aşa că brokerii s-au decis să nu mai suporte alte pierderi operaţionale şi să-şi facă bagajele, în timp ce agenţiile imobiliare, mai mici, mai puţin supravegheate, sunt încă luate în considerare de antreprenori. În plus, o agenţie imobiliară "de pluton" nu se confruntă cu toate obstacolele financiare din calea unui SSIF şi mă refer aici la greutatea concurenţei din partea giganţilor din domeniu şi la participarea la fondurile de garantare ale investitorilor, putând funcţiona la început de drum cu un număr redus de angajaţi şi fără mari investiţii în infrastructură.

Din păcate pentru BVB, dinamica demografică nu este cel mai bun argument pentru creşterea pieţei în perioada următoare şi nici structura economiei româneşti, tot mai dependentă de importuri şi cu multe subsidiare ale firmelor străine active (care n-au motive să se listeze pe plan local, fiind listate oricum în ţările de origine). Iar generaţiile decreţeilor, cele mai numeroase în prezent în Romania, au ajuns în jurul a 40-50 de ani şi acest prag nu este unul în care se asumă riscuri la fel de lejer cum se făcea cu 10 ani în urmă, când bursa îşi atingea maximele. Ca să nu mai vorbim de faptul că vor exisă mecanisme mai eficiente care să-i atragă pe decreţei spre piaţa imobiliară chiar dacă indirecte (ca giranţi sau coplătitori pentru investiţiile pe credit ale copiilor) decât cele care să-i poarte spre bursă (fondurile de pensii sunt încă la început de drum şi mobilizează oricum sume mici din veniturile acestora).