Varujan Vosganian, ministrul Economiei, a afirmat, vineri, că România va participa la elaborarea unui Plan de acţiuni pentru industria siderurgică, alături de statele membre ale Uniunii Europene, pregătindu-se, astfel, pentru preluarea preşedinţiei UE în 2019. conform unui comunicat de presă emis de Ministerul Economiei.
Ministrul Economie, aflat la o conferinţă de presă la sediul Ministerului Economie, a declarat: "Administraţia românească trebuie să înceapă pregătirile pentru anul 2019, când România va avea preşedinţia Uniunii Europene. Suntem la jumătatea termenului dintre 2007 şi 2019. Miniştrii noştri vor conduce consiliile specializate, cele pentru energie, industrie, competitivitate, ECOFIN. Vom avea comitete care să facă evaluări şi să elaboreze documente europene. România trebuie să prezinte o platformă privind priorităţile. Debirocratizarea, lupta împotriva corupţiei, profesionalizarea administraţiei vor trebui să fie trăsături ale administraţiei româneşti în 2019. România va trebui să îşi asume decizia într-un mod mai puternic decât astăzi".
Vosganian anunţă că a propus elaborarea unui plan de acţiuni în industria oţelului, alături de Franţa, Belgia, Luxemburg şi Polonia. "Ieri, am vorbit la Bruxelles cu comisarul european pentru industrie şi antreprenoriat, Antonio Tajani. În iunie vom prezenta planul pentru sprijinirea industriei siderurgice din UE. Am subliniat din nou necesitatea alcătuirii unei politici industriale comune în Europa. Peste câteva săptămâni voi prezenta documentul final. Programul de susţinere este ambiţios şi merge de la evaluarea impactului fiecărui act normativ, până la evaluarea costului cu energia, reglementări privind exportul de fier vechi, reducerea evaziunii fiscale şi forţa de muncă", a declarat domnia sa.
Planul de acţiune va fi prezentat în iunie miniştrilor industriei din Uniunea Europeană, apoi transmis Comisiei Europene.
Ministrul a mai declarat că ţara noastră propune Uniunii Europene, prin intermediul Planului de acţiuni pentru industria siderurgică europeană, îngheţarea regimului fiscal pentru producători, în paralel cu evaluarea costurilor de producţie pentru recuperarea cheltuielilor pe care acestea le impun.