Zbor deasupra unui cuib de hăbăuci

Despre Davos cineva spunea că "este locul în care miliardarii spun milionarilor cum trebuie rezolvată problema sărăciei".

Întâlnirea din acest este diferită, pentru că se desfăşoară în umbra unor evenimente care nici măcar nu au fost luate în considerare în raportul de risc global publicat de Forumul Economic Global înainte de reuniunea din 2016.

Doar două "întâmplări" dintre Davos 2016 şi Davos 2017, Trump şi Brexit-ul, sunt suficiente pentru a ilustra divergenţa tot mai mare între opiniile aşa-numitelor elite care se întâlnesc în Elveţia şi realitate.

Situaţia este aşa de "albastră" încât până şi BBC News pune termenul "elite liberale" între ghilimele şi scrie despre "aşa-numitele elite globale" într-un articol recent, unde se pune sub semnul întrebării însăşi supravieţuirea Forumului de la Davos, care reprezintă "habitatul lor ideologic".

Profesorul Nassim Nicholas Taleb este mult mai direct pe contul său de Twitter. În opinia sa, "Davos este convenţia anuală a intelectualilor idioţi", şi aminteşte că odată a fost invitat, dar a refuzat în termeni care "i-au făcut pe organizatori să regrete invitaţia".

După cum arată ştirile din presa internaţională şi reportajele televiziunilor Bloomberg sau CNN, localitatea elveţiană pare să fie "ocupată" în aceste zile de un stol de hăbăuci care nu pot înţelege cum lumina ideilor "progresiste", "liberale" şi "globaliste" nu este văzută şi de cetăţenii pentru a căror bunăstare ei lucrează neîncetat.

Unul dintre participanţi, Moises Naim, de la Carnegie Endowment for International Peace, a declarat că "există un consens cu privire la faptul că se întâmplă ceva gigantic şi, din multe puncte de vedere, fără precedent la nivel global".

Oare ce să fie? Nemulţumirea tot mai mare a oamenilor simpli, a cărei manifestarea vizibilă este numită simplist "populism"?

"Viziunea de la Davos asupra lumii nu a reuşit să ofere o redresare economică de care să beneficieze toţi", a declarat Nariman Behravesh, economist-şef al companiei IHS Markit, pentru Bloomberg.

Nici nu avea cum, în condiţiile în care autorităţile au luat toate măsurile pentru a menţine un status-quo al privilegiilor generate de cea mai mare bulă speculativă a creditării din istorie. Costurile asociate menţinerii "stabilităţii" financiare au fost plătite de cetăţenii care nu au beneficiat de activitatea grupurilor de influenţă, deşi li se repetă până la refuz că bunăstarea lor este singurul obiectiv al conducătorilor aleşi democratic.

Prăpastia dintre clasa de mijloc, o "specie" aflată pe cale de dispariţie în Vest, şi conducători s-a văzut clar într-o sesiune a Forumului de la Davos, unde s-au dezbătut modalităţile prin care poate fi rezolvată criza care macină acest segment social. Christine Lagarde, directorul executiv al FMI, a declarat că "trebuie realizată o mai mare redistribuire a avuţiei, astfel încât să fie oprit avansul populismului la nivel global", după cum scrie Bloomberg.

Oare nu seamănă această "soluţie" cu suta de lei oferită în plus de Nicolae Ceauşescu înainte de alungarea sa?

Un alt participant, Ray Dalio, fondatorul şi directorul executiv al companiei de investiţii Bridgewater Associates, şi-a arătat deschis teama: "Populismul mă înspăimântă. S-ar putea să ne aflăm în punctul final al globalizării, pe fondul creşterii tendinţelor de provincializare şi naţionaliste".

Declaraţia lui Dalio reflectă, însă, o teamă mult mai adâncă. "Principala îngrijorare a delegaţilor de la Forumul din acest an nu este că prognozele lor sunt deseori greşite, ci faptul că perspectiva lor asupra lumii este greşită", mai scria recent Bloomberg.

Pe acest fond de teamă, participanţii l-au primit cu braţele deschise pe Xi Jinping, preşedintele Chinei. În prima zi a Forumului, acesta "s-a lansat într-o apărare robustă a globalizării", conform unui articol din Financial Times, precizând că "problemele care tulbură lumea nu sunt cauzate de globalizare".

Printr-o atitudine caracterizată rapid drept "diametral opusă celei a viitorului preşedinte american", preşedintele Xi i-a asigurat pe participanţi că "uşile Chinei vor rămâne larg deschise", ţara va continua pe drumul reformelor economice, iar autorităţile nu au nicio intenţie de a deprecia yuanul pentru a creşte competitivitatea externă.

Dar va "colabora" şi realitatea economică pentru îndeplinirea acestui obiectiv, în condiţiile în care principalii parteneri ai Chinei din Organizaţia Mondială a Comerţului nu sunt gata să-i recunoască statutul de economie de piaţă, pe fondul unei reduceri semnificative a schimburilor comerciale în ultimii doi ani?

Reuters a scris recent că exporturile Chinei au scăzut cu 7,7% în 2016, cel mai mare declin din ultimii 7 ani, după o scădere şi în 2015. Importurile au scăzut cu 5,5% în 2016 faţă de anul precedent.

Shi Yinhong, profesor la Universitatea Renmin din Beijing, a declarat pentru FT că "prezenţa preşedintelui Xi la Davos subliniază şi încrederea tot mai mare a guvernului chinez cu privire la perspectivele economice interne".

Dacă este aşa, atunci de ce s-au luat măsuri pentru stabilizarea burselor din China pe durata Forumului de la Davos? O ştire Bloomberg arată că "au fost luate măsuri pentru susţinerea pieţei de capital, prin intermediul instituţiilor oficiale prezente pe piaţă, care au primit instrucţiuni să cumpere acţiuni".

În sprijinul declaraţiilor sale, preşedintele Xi Jinping a venit şi cu estimări pentru următorii cinci ani. Astfel, valoarea totală a importurilor din această perioadă va ajunge la 8 trilioane de dolari, iar investiţiile Chinei în străinătate vor ajunge la 750 de miliarde de dolari, semnificativ peste investiţiile străine din China, de circa 600 de miliarde.

Oare toate aceste sume nu reflectă, de fapt, o schimbare majoră a strategiei economice, în care un loc important îl va avea utilizarea rezervelor acumulate în ultimii 20 de ani pentru achiziţionarea activelor reale din economiile dezvoltate, înainte de deprecierea dolarului?

Iar dacă acest scenariu se va materializa, ce au aplaudat, de fapt, reprezentanţii economiilor occidentale la încheierea discursului preşedintelui chinez? Supunerea în faţa unui nou hegemon?

Pe acest fond de incertitudine, rezultat al unor politici economice şi financiare care au distrus mecanismele de reglare ale pieţelor, teama "elitelor" va continua să se "hrănească" tocmai din teama celor pe care i-au condamnat la sărăcie.

Va exista, cîndva, şi o recunoaştere a responsabilităţii? Puţin probabil, deşi au existat apeluri în acest sens chiar de la participanţii la Forum.

"Trebuie să existe mai multă umilinţă. Elitele spun de peste 30 de ani că ştiu să administreze globalizarea şi vor beneficia toţi de pe urma ei", a declarat Ngaire Woods, decan al facultăţii Blavatnik School of Government din cadrul Universităţii Oxford, pentru Bloomberg.

"Ultima oară când am avut o convergenţă a fricii de globalizare, stagnare şi sărăcie a fost după crash-ul din 1929", a mai subliniat Woods, în opinia căreia este necesară, mai mult ca niciodată, înţelegerea lecţiilor istoriei.

Dar cum pot fi înţelese aceste lecţii, când păstrarea privilegiilor "elitei" presupune tocmai ignorarea lor, indiferent de consecinţele suportate de masele largi?

"Consensul Davos, clădit timp de patru decenii în cadrul Forumului Economic Global, este, în cel mai bun caz disfuncţional, iar în cel mai rău caz este mort", este concluzia unui articol Bloomberg.

Oare ascunderea "cadavrului" este şi motivul pentru care autorităţile elveţiene au plasat arme anti-dronă în dispozitivul de apărare, astfel încât nimeni să nu zboare deasupra cuibului de hăbăuci?