ZIUA UNIVERSALĂ A IEI / SILVIA FLOAREA TOTH: "Ia românească- un foarte bun început ca să construim un brand de ţară"

Ia - cămaşă tradiţională românească - este un foarte bun început pentru a construi ceea ce comunitatea online La Blouse Roumaine numeşte "brand de ţară", ne-a declarat Silvia Floarea Toth, care a a strâns una dintre cele mai mari colecţii de costume populare româneşti. "Ia este un simbol al continuităţii noastre ca oameni, în primul rând, pe aceste meleaguri, şi ca naţiune", ne-a mărturisit domnia sa, subliniind: "Eu mi-aş dori ca Ia să fie doar primul pas pentru un brand de ţară şi să nu ne oprim aici. Trebuie ca generaţia tânără să cunoască şi să iubească portul popular autentic în întregimea lui, cel vechi, pentru a putea duce mai departe o moştenire de secole. Spun cel vechi pentru că acela este portul civilizaţiei ţărăneşti autentice".

Doamna Toth ne-a spus că este puţin tristă când artizanatul sau kitschul sunt considerate "port popular autentic", din lipsa de informare. Din fericire, după cum apreciază domnia sa, există acum câteva iniţiative lăudabile, care contribuie la educarea publicului.

Doamna Toth ne-a povestit că a devenit colecţionar fără să-şi dea seama. Din familie, domnia sa a moştenit multe costume populare, pe care le îmbrăca la biserică, în zilele de sărbătoare: "Eram printre puţinele tinere îmbrăcate aşa, uneori chiar singura. Îmi amintesc prima oară când am achiziţionat un costum care nu era din familie, o vecină mi-a spus că i-ar plăcea să mă vadă îmbrăcată cu lucrurile ei şi mi le-a oferit. Acela a fost începutul. Am fost fascinată de poveştile mamei şi ale bunicilor despre bogăţia costumului de demult din satul nostru, despre cum satul Mocod era una dintre capitalele modei ţărăneşti din Ţara Năsăudului. Unde erau acele costume, unde dispăruseră, de ce nu se mai îmbracă nimeni cu ele?".

În timp ce îşi construia o arhivă de amintiri online pentru satul său, cu fotografii vechi şi noi, Silvia Floarea Toth a început să găsească şi vechile costume, ascunse în lăzi de zestre uitate, în poduri, în dulapuri. "Mai bine zis costumele m-au găsit pe mine, am avut mult noroc, iar oamenii din sat au fost extraordinari, întrucât fără ei nu aş fi putut recupera atâtea piese. Când găseau ceva vechi, mă chemau să văd. Aşa am ajuns să am astăzi aproape 150 de cămăşi în colecţie, plus multe alte piese de port popular", ne-a mai declarat domnia sa.

Silvia Floarea Toth a evaluat câteva cămăşi din colecţie ca datând din 1890-1900, dar, în lipsa unui studiu etnografic aprofundat al portului popular năsăudean, nu a ajuns să le ştie exact vechimea.

Domnia sa şi-a început colecţia cu 35 de costume, pe care le-a folosit şi în fotografie. Ulterior, fotografiile i-au fost preluate de multe alte pagini de internet, dar cel mai mare succes l-au avut pe pagina comunităţii La Blouse Roumaine, cea care a dat startul Zilei Internaţionale a Iei. Mesajele de încurajare şi laudele primite de la oameni din toată ţara şi chiar din străinătate au determinat-o pe doamna Toth să continue seria autoportretelor în costume populare şi aşa a ajuns să aibă expoziţii de costume şi fotografie.

Doamna Toth a adăugat: "Expoziţiile de la Bucureşti, Roma şi Viena au fost o ocazie nesperată de a scoate în evidenţă portul popular din zona Bistriţa-Năsăud, o zonă foarte puţin explorată şi cunoscută. Au avut succes atât la români, cât şi la străini, dar în feluri diferite. Străinii văd costumele noastre ca pe ceva exotic, de o frumuseţe necunoscută poate, un exponat pe care îl admiră şi de care mai apoi uită, însă românii sunt foarte mândri, iar pentru ei hainele ţărăneşti capătă o altă dimensiune. Nu mai sunt doar nişte haine frumoase, ci simboluri care au devenit "combustibil" pentru mândria de sine - o verticalitate care poate până acum ne lipsea".

Colecţia Silviei Floarea Toth creşte cu fiecare zi, timp în care domnia sa descoperă mereu lucruri noi, tocmai când credea că a aflat totul, după cum ne-a mărturisit : "O zonă atât de mică, Ţară Năsăudului, este plină de surprize şi diversitate. În viitor mi-ar plăcea mult să pot face ceva pentru comunitate, să redevină satul nostru «Parisul modei ţărăneşti», aşa cum era odată, plin de viaţă şi culoare".