Lui Putin i se pregăteşte ceva

Desigur, acel ceva nu poate fi decît ieşirea din scenă. Păi, asta o ştiam mai de multişor vreme, vericule, şi nu trebuie să fie cineva "mare expert" ca să facă această ipoteză, ba încă pe un teren destul de solid, fie el şi cel al probabilităţilor! Noutatea constă în apariţia semnalului care nu mai lasă aproape nici o îndoială asupra faptului că mecanismul operativ s-a pus în funcţiune. De unde o asemenea certitudine?

Poate aţi văzut, poate nu aţi remarcat încă, pe piaţa "ştirilor" au început să circule, pentru prima dată de la debutul agresiunii militare a Rusiei putiniene asupra Ucrainei, speculaţiile privind o eventuală fugă a lui Putin din Rusia. Undeva, printr-o ţară africană, unde, după cum zic "sursele de încredere", "cunoscătorii" şi cei "bine informaţi" omul se îngrijeşte cu mult zel să îşi mute cîteva zeci de miliarde, ca să aibă la bătrîneţi de chirie şi găzduire. Măcar trei mese pe zi şi medicamente, dacă nu "all inclusive"! "Zvonul" acesta este asemenea vertebrei unicat a unui dinozaur de mult dispărut, din care poate fi reconstituit întreg scheletul! Scenariul de bază pare a fi din categoria "Demolarea dictaturilor încapsulate" din care i s-a livrat un specimen şi lui Ceauşescu, în Decembrie 1989. Pe specificul şi măsurile clientului. I se spune încapsulat pentru că nucleul unui astfel de regim totalitar, format cel mai adesea dintr-o singură persoană, este izolat cvasi total în raport cu cele două puncte de rezistenţă esenţiale pentru supravieţuirea oricărui regim autoritar. Primul, sprijinul, fie şi inerţial, respectiv supunerea, fie şi reticent-resentimentară, a unei părţi însemnate a populaţiei, obţinute în cea mai mare măsură prin mijloace represive, combinate cu un soi de "mituire", gen "mai dă-le Nicule o sută de lei la salariu!". Al doilea, loialitatea aparatului instituţional de securitate al regimului şi a "garzii pretoriene" a dictatorului. Parte importantă a "mecanismului căderii" este intoxicarea dictatorului cu iluzia, pe care trebuie să o trăiască intens, ca pe realitatea cea mai solidă, aceea că are totul sub control, exact atunci cînd, în realitate, controlul se degradează şi se dizolvă inexorabil. Zvonul "Putin se pregăteşte să fugă" este menit să lărgească fisurile vizibile deja, dintre majoritatea populaţiei şi dictator. Modul în care consecinţele economice ale restricţiilor şi penalizărilor impuse Rusiei au fost aruncate şi au marcat sever doar pe "amărăşteni", în timp ce Putin şi protipendata regimului continuă să se scalde într-un lux orbitor, sfidător, a contribuit semnificativ la apariţia acestor clivaje şi tensiuni.

Ele au devenit între timp tranşee şi ameninţă să se transforme rapid în prăpăstii, datorită celorlalte costuri generate de "războiul lui Putin". Vieţile tinerilor luaţi cu arcanul de pe stradă şi trimişi să moară în Ucraina, de dragul lui Putin şi a generalilor lui, au trezit la o cruntă realitate mare parte din "mulţimea" care, pînă mai ieri, ar fi strigat entuziast pe stadioane, din toţi bojocii, "Slavă lui Putin"! Atunci nu costa mare lucru! Acum, este diferenţa dintre viaţă şi moarte! Mesajul destinat consumatorului general spune foarte explicit, deşi nu neapărat direct: "Lui Putin, dacă mai aveaţi vreo îndoială, nu îi pasă de voi nici cît negru sub unghie; de ce să vă mai pese vouă de el!" Acelaşi mesaj este îndreptat şi spre cei care încă îi asigură sprijinul politic imediat, respectiv pe cel de securitate individuală.

Două direcţii sunt esenţiale pentru a împinge spre disoluţie acest tip de regim. Prima, adîncirea continuă a rupturii dintre dictator şi populaţie, dusă pînă la limite extreme, cum a fost cazul lui Ceauşescu, în decembrie 1989, prin ordinele date armatei de a ieşi pe străzi pentru intimidarea populaţiei, respectiv de a deschide focul asupra demonstanţilor, pentru a pune capăt contestaţiei, cu orice preţ. Pînă acolo, se înmulţesc măsurile restrictiv-represive asupra populaţiei, fie ele legale, administrative sau economico-sociale şi, odată cu ele, cresc tensiunile dintre populaţie şi dictator. Fundătură în care, de vreo cîteva lui, regimul Putin s-a angajat, deja, destul de hotărît. Sporirea acestor tensiuni, atît pe axa relaţiei cu populaţia, cît şi pe cea a sprijinului oferit de camarilă şi garda pretoriană, generează aproape inevitabil tema "soluţiilor de ieşire". Aici încep să apară diferenţele ireconciliabile. Pentru populaţie, soluţia cea mai sigură de ieşire şi pînă la urmă singura, este căderea dictatorului şi a camarilei, dacă nu şi a regimului. Pentru cei care sunt legaţi ombilical de dictator şi puterea sa, soluţia este sprijinirea lui, doar că ea nu poate rezista la nesfîrşit. Se fisurează, pe măsură ce delirul de putere al dictatorului se exprimă în măsuri tot mai aberante şi, esenţialmente, contrare logicii puterii, de care se agaţă. Ameninţarea căderii iminente obligă, la un moment dat, chiar şi pe cei mai apropiaţi, "fideli" susţinători să caute soluţiile "dincolo de gard" în abandonarea dictatorului şi, pe cît posibil, conservarea infrastructurii de putere controlată încă din puncte alternative, de anturajul său. Nu cel imediat. Fuga nu este niciodată prima opţiune. Dar nu este deloc imposibil să fie totuşi undeva pe lista lărgită de aranjamente posibile! Întîi mai în josul paginii, iar pe măsură ce situaţia devine tot mai tensionată şi mai greu de controlat, urcînd pe scara priorităţilor. O soluţie de ultimă instanţă, desigur. Pînă cînd, pe teren, devine singura opţiune disponibilă. Atunci este, deja, sfîrşitul sfîrşitului pentru dictator şi regimul său. Garda pretoriană fie a făcut pasul înapoi, fie a trecut explicit de partea "poporului". Camarila a fost redusă la situaţia "scapă fiecare cum poate", astfel încît rezistenţa ei la înlăturarea dictatorului şi la schimbarea regimului devine inexistentă. Încoronarea scenariului este, desigur, încercarea dictatorului de a se salva prin fugă, la propriu. Deznodămîntul este inexorabil, vezi Ceauşescu 1989 sau Sadam, doar cîţiva ani mai tîrziu, 2003. Mă rog, asta dacă cei care au gestionat scenariul nu au prevăzut şi varianta "salvării", a extragerii dictatorului, ca monedă de schimb pentru evitarea altor costuri şi complicaţii care ar putea compromite reuşita operaţiunii. O asemenea variantă a fost operativă şi pentru Ceaşescu pînă la jumătatea lui decembrie, 1989.

Care sunt variantele de scenariu construite pentru noul client, Vladimir Vladimirovici Putin, încă nu ştim. Cert, însă, este faptul că începutul sfîrşitului a început deja!