Summitul climatic COP29: Ţările bogate vor plăti 300 de miliarde de dolari pe an, pentru a sprijini naţiunile în dezvoltare

Organizatorii summitului climatic al Naţiunilor Unite (COP29) au emis ieri, un proiect care prevede ca Statele Unite, Uniunea Europeană şi alte guverne puternice financiar, să ofere 250 de miliarde de dolari pe an, ca finanţare climatică ţărilor în dezvoltare, până în 2035, relatează politico.eu. Astazi, Uniunea Europeană, SUA şi alte ţări bogate şi-au mărit oferta de finanţare a combaterii schimbărilor climatice pentru ţările în curs de dezvoltare la 300 de miliarde de dolari pe an, potrivit Reuters.

Întrebarea legată de finanţare a fost tema de dispută la negocierile COP29 din capitala Azerbaidjanului. Noua ţintă vizează furnizarea de fonduri pentru a ajuta ţările mai sărace să îşi susţină economiile şi să facă faţă efectelor încălzirii planetei.

Negocierile trebuiau să se încheie vineri, dar termenul a fost depasit din cauza diferenţelor mari dintre părţi.

"Este ridicol. Cu această sumă, ne scuipă în faţă," a spus Juan Carlos Monterrey Gomez, trimisul special al Panamei pentru climă.

"Nu luăm asta în serios," a adăugat Ali Mohamed, trimisul special al Keniei pentru climă, referindu-se la suma de 250 de miliarde de dolari.

Oricare sumă care va fi convenită în urma negocierilor va reprezenta un follow-up al obiectivului de 100 de miliarde de dolari la care naţiunile mai bogate s-au angajat în 2009. Acest obiectiv a fost atins abia la doi ani după termenul limită din 2020.

De atunci, nevoile climatice şi daunele provocate de dezastrele tot mai severe şi costisitoare au crescut. Suma inclusă în cel mai recent proiect de acord este puţin probabil să mulţumească guvernele mai sărace.

Ţările în dezvoltare care negociază solidar, au solicitat sume între 500 de miliarde şi 1,3 trilioane de dolari anual din fondurile publice ale guvernelor mai bogate. Data la care îşi doresc ca acest obiectiv să fie atins este 2030, cu cinci ani mai devreme decât termenul din proiectul de acord prezentat vineri.

Mai multe analize au arătat că ţările în dezvoltare vor avea nevoie de mai mult de 1 trilion de dolari anual din surse externe pentru a preveni creşterea temperaturii globale cu 1,5 grade Celsius faţă de nivelurile din mijlocul secolului 19, obiectivul ambiţios stabilit de guvernele lumii în Acordul de la Paris. Proiectul de acord a indicat că deficitul, de până la 1,3 trilioane de dolari, ar putea fi acoperit în mare parte prin capital privat până în 2035.

Proiectul de acord nu este clar în ceea ce priveşte faptul că cele 250 de miliarde de dolari ar proveni doar din fonduri publice şi investiţii private mobilizate, sau dacă include şi toate tipurile de investiţii private. Aceasta este însă o ambiguitate pe care ţările mai sărace doresc să o elimine.

"Nu va merge bine. 250 de miliarde sunt prea puţine şi este şi ridicol că se spune că sunt din ambele surse, publice şi private," a declarat un negociator senior din America Latină, care a primit anonimat pentru a discuta negocierile.

Pe de alta parte, un negociator european a spus că aceasta va pune totuşi presiune asupra unor naţiuni bogate.

"Mai mult decât se credea," a spus negociatorul, care a primit anonimat pentru a discuta despre chestiuni diplomatice sensibile. "Unii din grup vor trebui să se întoarcă la capitale."

Un alt negociator european a spus că pentru ţara sa, suma de 250 de miliarde de dolari este "o estimare bună".

In ce priveşte Statele Unite, există teama că patru ani de guvernare Trump şi cel puţin doi ani de control republican total asupra Congresului vor diminua, dacă nu vor şterge complet, contribuţiile Statelor Unite la finanţarea pentru climă, temperând ceea ce SUA pot realiza în mod rezonabil.

Organizaţiile de mediu au afirmat că guvernele pot probabil să atingă o sumă şi mai mare.

Modificările deja în derulare ale practicilor de împrumut ale băncilor multilaterale de dezvoltare, cum ar fi Banca Mondială, ar trebui să elibereze zeci de miliarde de dolari în finanţare suplimentară care curge în principal de la ţările bogate către cele sărace, a spus Joe Thwaites, avocat senior pentru finanţarea internaţională pentru climă la Natural Resources Defense Council, într-o declaraţie. De asemenea, ţările ar putea să vizeze "creşteri modeste" în finanţarea între ţări, a adăugat el.

O altă mare sursă de dispută la COP29 au fost cerinţele Statelor Unite şi ale Europei ca naţiunile bogate, dar încă în dezvoltare, cum ar fi China, Singapore şi statele din Golf, să contribuie şi ele la fonduri.

Proiectul de acord a lăsat această opţiune la latitudinea ţărilor aflate sub presiune pentru a dona şi invită "Părţile din ţările în dezvoltare să facă contribuţii suplimentare", fie ca parte a obiectivului, fie "completându-l" prin ceea ce China numeşte adesea finanţare "Sud-Sud".

Aceasta reprezintă puţine schimbări în poziţia Chinei, care a intrat în negocieri refuzând să cedeze, dar spunând şi că a furnizat aproximativ 25 de miliarde de dolari în total din 2016.