Meciul dintre Astra şi Steaua din Supercupa României a fost un fel de 15 septembrie al minunatei vacanţe fotbalistice care a fost, şi din fericire încă mai este pentru două zile, Campionatul Mondial. Ghilotina care retază visele şi ne azvârle cu nasul în ţărâna patriei. Departe de mine gândul să spun că meciul din Supercupă a fost o nenorocire, nicidecum, a fost o dispută aşa cum sunt 87,5 % dintre disputele interne: cu faze interesante, momente de somnolenţă, şuturi în plopi, driblinguri bune urmate de nimic, pase cu exteriorul, scheme neaşteptate şi construcţii înfiorător de previzibile. Ceva ce nu e foarte rău dar în mod sigur nu este nici foarte bine.
Spre binele nostru, astăzi, spre miez de noapte, ne putem clăti retina cu finala mică a Mondialului. Chiar dacă sunt destui care spun că acest meci este unul al învinşilor, de această dată victoria contează enorm ... pentru brazilieni. După nenorocirea din semifinale, Scolari şi oamenii lui au nevoie de un joc bun care să-i mai spele de zoaiele cu care i-au acoperit nemţii. Suporterii au făcut deja primul pas, venind în număr mare la ultimul antrenament al gazdelor, acum e rândul fotbaliştilor să-l facă pe următorul pe lungul drum al reconcilierii. Obişnuiţi să piardă finale mari, olandezii par a nu avea nicio problemă cu ratarea finalei mici, tonul fiind dat de antrenorul Louis Van Gaal, care mai că nu s-ar fi prezentat la acest meci de adio. Echipele mari se văd, mai ales, în meciuri cu mize mici!
