Speriate de păţania Braziliei, Argentina şi Olanda au decis să nu rişte nimic şi au oferit iubitorilor de fotbal o lecţie deschisă despre cum nu trebuie jucat fotbalul. Dacă în minutul 2 arbitrul ar fi propus o tragere la sorţi cinstită, probabil că ambele echipe ar fi acceptat să se dea cu banul scutind jumătate din poplaţia globului de o chinuială inutilă. Apostolii fotbalului hypertacticizat, de fapt nişte trişti care pierd din vedere tocmai bucuria acestui sport, probabil că au fost satisfăcuti asistând la acest joc cu sumă nulă, în care Messi nu îndrăznea să dribleze şi Roben refuza să intre la bătaie. Am asistat la zeci de minute de "înot" la centru terenului, familia portarului Romero dându-l la un moment dat dispărut pe acesta, noroc că s-a ajuns la loviturile de departajare şi tânărul a apărut în imaginile TV, altfel bieţii oameni ar fi intrat definitiv în panică.
Van Gaal a primit exact ceea ce a meritat. Arogant până peste poate, a refuzat să repete o schemă care îi ieşise din plin în urmă cu cinci zile. Nu a mai schimbat portarul în ultimul minut al prelungirilor, iar titularul Cillessen l-a trădat, dovedind că habar nu are să pareze un penalty.
Brazilienii s-au abonat la coşmaruri. După nenorocirea cu Germania a mai venit şi povestea cu Argentina, adversarul tradiţional care jubilează acum pe banii lor, iar cupa cu venin pare nesfârşită. Cum fotbalul are legile lui, nu ar fi de mirare ca Argentina, modestă în semifinale, să treacă de Germania, echipa care a făcut senzaţie în penultimul act. Un titlu cucerit de Messi &Co pe Maracana este mai mult decât îşi poate dori un argentinian şi înghiţi un brazilian.
