Lumea se schimbă, aceasta este o constatare evidentă şi pentru cineva care şi-a petrecut ultimii 20 de ani de viaţă într-o peşteră. Fotbalul se schimbă şi el. O echipă a Italiei atât de ofensivă nu a prea văzut nimeni, spiritul de conservare a fost aruncat la gunoi de antrenorul Pranadelli, care a găsit doi atacanţi numai buni de internat la spitalul de nebuni şi i-a trimis pe teren să facă tot ce vor. Şi fac de toate, şutează, driblează, ratează, se ceartă cu colegii şi arbitrii. Că fosta campioană mondială s-a calificat în semifinalele Euro 2012 după loviturile de departajare e o chestiune de noroc englezesc şi de geometrie a barelor porţii lui Hart, care păreau mult mai mult de trei la acest meci. S-a schimbat şi jocul Angliei. Dar s-a schimbat într-un mod ciudat. Să ai pe teren un "plop" precum Carroll şi să nu îl iei cu asalt cu centrări, tu care ai inventat centrarea din orice poziţie, miroase a sinucidere ratată.

A fost un meci nemaipomenit ar spune comentatorul TVR pentru care în prima repriză : Pirlo pasa nemaipomenit, Buffon respingea nemaipomenit, De Rossi şuta nemaipomenit, Balotelli avea execuţii nemaipomenite şi în general totul era nemaipomenit, de parcă fotbalul tocmai se inventase duminică dimineaţă.

Fără să fi urmărit acest lucru, englezii au făcut din plin jocul Germaniei, obosindu-i teribil pe italieni înaintea semifinalei de joi. Chiar şi aşa cu azzurrii storşi precum portocalele roşii de Sicilia şi cu germanii odihniţi obraznic de Low, semifinala aceasta este de 1,X, 2 solist, cum ar zice un parior neprefosionist bântuit de simţul umorului atunci când e vorba de banii altora.