Uimită, dezamăgită, hulită, scârbită şi mai ales dezorientată echipa de conducere a Federaţiei Române de Fotbal a luat continentul la picior în căutarea unui antrenor. Criteriile de selecţie a selecţionerului scapă în amănuntele fine amatorului de fotbal localnic, dar câteva tuşe groase au ajuns şi până la el: să aibă trofee în palmares (nu contează secolul în care le-a cucerit), să fie foarte experimentat (adică peste 60 de ani, că aşa au crezut că se poartă la începutul turneului când noi plecam deja acasă) şi să nu coste prea mult (pentru mulţi asta înseamnă să nu prea mai aibă căutare, dacă are şi trofee şi experienţă). Din informaţiile pe surse, altfel cum, căutările s-au oprit pe graniţa dintre Germania şi Olanda, şi azi mâine, dar mai sigur poimâine vom afla numele alesului.
Cum turneul ce stă să se termine ne-a lămurit cam care este potenţialul nostru în raport cu al altora, alesul pare condamnat să înceapă - în zilele care i-au mai rămas...până la primul meci din preliminariile pentru Campionatul Mondial din Rusia - să caute nişte jucători capabili să intre pe teren şi să nu se facă de râs.
Tot europeanul în curs de desfăşurare ne-a mai arătat că nu există echipă puternică fără suporteri. În schimb există suporteri puternici fără echipă, a se vedea cazul nostru. Acum rămâne de văzut cine va readuce publicul la stadion, antrenorul încă neinstalat, jucătorii deocamdată nedescoperiţi sau şefii federaţiei, unul ales, restul numiţi. Un lucru este sigur, cu selecţie după ureche, cu joc după chef şi declaraţii strunjite în limbă de lemn nu mai merge, lumea se schimbă, inclusiv cea a fotbalului, şi nu mai poţi pretinde fără să oferi!
