Costul oficial al Jocurilor Olimpice (JO) de la Tokyo a atins 15,4 miliarde de dolari, iar un studiu al Universităţii din Oxford notează că acesta a fost cel mai ridicat înregistrat vreodată pentru un asemenea eveniment.

O analiză AP arată că, de banii aceştia, Japonia putea ridica aproape 300 de spitale cu 300 de paturi, 1.200 de şcoli sau putea cumpăra 38 de avioane Boeing 747.

Astfel, Jocurile Olimpice sunt costisitoare şi pun deoparte alte priorităţi. Conform sursei, mai multe audituri guvernamentale japoneze susţin că Jocurile Olimpice de la Tokyo au fost şi mai scumpe decât arată cifra oficială, poate chiar şi de două ori mai mult faţă de suma anunţată.

Cu excepţia a 6,7 miliarde de dolari, sumele pentru JO au provenit din bani publici - de la contribuabilii japonezi. Conform celui mai recent buget, contribuţia Comitetului Olimpic Internaţional (CIO) a fost de 1,3 miliarde de dolari.

Universitatea din Oxford a constatat că toate Jocurile Olimpice organizate din 1960 până acum au avut depăşiri ale costurilor oficiale, acestea fiind în medie de 172%. Pentru JO de la Tokyo, suma a fost depăşită cu 111% sau 244%, în funcţie de cifra costurilor luată în considerare, potrivit sursei.

• Bent Flyvberg, Universitatea Oxford: "Comitetul Olimpic Internaţional şi oraşele gazdă nu au vreun interes să urmărească costurile"

"Comitetul Olimpic Internaţional şi oraşele gazdă ale jocurilor nu au vreun interes să urmărească costurile, deoarece urmărirea poate dezvălui depăşirile bugetelor, iar acestea au devenit tot mai jenante pentru Comitet şi oraşele gazdă", spune, citat de AP, Bent Flyvberg, autor al studiului Universităţii Oxford. În opinia sa, costurile ar fi mai reduse dacă CIO ar prelua mai multe facturi ca să le plătească şi nu ar pune acest lucru pe seama organizatorilor.

"Problema este separarea costurilor cu jocurile olimpice de cele generale cu infrastructura, care ar fi fost efectuate oricum, dar care au fost accelerate pentru JO", afirmă, la rândul său, Victor Matheson, de la Colegiul Sfintei Cruci din Massachusetts.

Potrivit analizei AP, Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008, care sunt cotate la mai mult de 40 de miliarde de dolari, iar Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci, din 2014 - la 51 de miliarde de dolari, sunt identificate în mod incorect ca fiind cele mai scumpe. "Cifrele pentru Beijing şi Soci includ, probabil, costuri mai mari cu infrastructura: drumuri, cale ferată, aeroporturi, hoteluri etc. Cifrele privind JO de la Tokyo nu include aceste costuri", subliniază Bent Flyvberg.

• "Interesele financiare ale CIO sunt ascunse în spatele steagurilor naţionale"

Misterul din jurul costurilor - şi cine le plăteşte - permite CIO să organizeze olimpiadele ca o petrecere globală care reuneşte lumea şi promovează "pacea mondială", arată analiza, menţionând că, astfel, "toată lumea este văzută drept beneficiar al evenimentului, iar interesele financiare ale organizaţiei non-profit CIO sunt ascunse în spatele steagurilor naţionale, al fastului, ceremoniilor sau poveştilor sportivilor care câştigă aurul".

Conform sursei, amânarea JO de la Tokyo (de anul trecut) din cauza pandemiei a adăugat 2,8 miliarde de dolari la costul final. Mai mult, amânarea şi interzicerea ulterioară a fanilor pe stadioane au eliminat, practice, toate veniturile din vânzariea de bilete, care au fost bugetate la 800 de milioane de dolari.

Acest deficit trebuia preluat de entităţile guvernamentale japoneze - probabil Guvernul metropolitan Tokyo, potrivit analizei, care menţionează: "Organizatorii de la Tokyo au strâns un record de 3,3 miliarde de dolari de la sponsorii interni, care au avut în frunte gigantul nipon de publicitate Dentsu Inc. Însă, mulţi sponsori s-au plâns în perioada preliminară Jocurilor că investiţia lor a fost irosită în lipsa fani".

Compania auto Toyota Motor, unul dintre cei mai mari 15 sponsori ai CIO, şi-a retras publicitatea TV pentru JO din cauza nemulţumirii publicului cu privire la organizarea evenimentului în plină pandemie.

AP atrage atenţia că marele câştigător al JO pare să fie Comitetul Olimpic Internaţional care, prin organizarea evenimentului, chiar şi fără fani, şi-a asigurat venituri din drepturi de difuzare de 3 - 4 miliarde de dolari. Aproape 75% din veniturile CIO provin din vânzarea drepturilor de difuzare, iar 18% - de la sponsori.

Săptămâna trecută însă, preşedintele CIO, Thomas Bach, declara că interesele financiare nu se află în centrul deciziei Comitetului de a amâna JO, în loc să le anuleze. Domnia sa a spus: "I Am fi putut anula Jocurile acum 15 luni. Din punct de vedere financiar, ar fi fost cea mai uşoară soluţie pentru CIO. Dar am decis, atunci, să nu anulăm Jocurile".

• Wolfgang Maennig, economist: "Jocurile Olimpice nu generează vreun efect pozitiv semnificativ asupra veniturilor naţionale"

Economistul german Wolfgang Maennig susţine că Jocurile Olimpice generează prea puţină creştere economică. Domnia sa compară olimpiadele cu organizarea unor petreceri mari pentru "prieteni", pe cheltuieli exagerate, în speranţa că aceştia "vor pleca fericiţi şi îşi vor aminti cu drag de eveniment".

Maennig, medaliat olimpic cu aur la canotaj, în 1988, continuă: "După trei decenii de cercetări, economiştii sunt de acord că Jocurile Olimpice nu generează vreun efect pozitiv semnificativ asupra veniturilor naţionale sau chiar regionale, a ocupării forţei de muncă, a veniturilor fiscale, a turismului etc. Beneficiile se află în altă parte şi includ avantaje pe teren propriu, respective mai multe medalii pentru sportivi, noi facilităţi de sport şi o mai bună conştientizare internaţională".

Conform sursei, o mare parte din beneficiile JO de la Tokyo aparţin companiilor de construcţii şi contractanţilor. Tokyo a construit pentru JO un Stadion Naţional care a costat 1,43 miliarde de dolari şi un nou centru acvatic, la un preţ de 520 de milioane de dolari.

Conform sursei, deşi Tokyo a suferit, probabil, pierderi economice pe termen scurt din cauza pandemiei şi absenţei fanilor la JO, acestea sunt relativ mici pentru o ţară cu o economie de 5 trilioane de dolari.

Într-un alt studiu al costurilor jocurilor olimpice, realizat de Robert Baade şi Victor Matheson, autorii subliniază că investiţiile de profil sunt riscante şi sunt puţini cei au parte de beneficii.

"Costurile cu găzduirea JO ar trebui să fie egalate de beneficii care să includă şi cetăţenii ce finanţează evenimentul, prin taxele plătite", au menţionat autorii.

În concluzie, Jocurile Olimpice, care s-au încheiat duminică, cu un an mai târziu decât era planificat şi departe de scenariul pe care organizatorii l-au avut în vedere, nu au adus beneficii economiei nipone.

Tokyo a fost redus la un loc pentru desfăşurarea unui mega-eveniment care a oferit puţin în schimb, în absenţa fanilor de pe stadioane.