Pomul lăudat al primei etape a grupelor nu a rodit în prima repriză. Brazilia şi Serbia au alergat, au combinat, doar porţile nu le-au deranjat. Nu ne-am confruntat nici măcar cu un exces de tehnicitate, sârbi, supranumiţi la un moment dat brazilienii Europei, sunt acum mai mult atleţi decât mingicari, iar brazilienii au lăsat mingea să alerge, fără să-i ofere prea multe "mângâieri".

Brazilia a desenat frumos şi trebuie să admitem că ei încă sunt în faza reglajelor. Neymar rămâne un tip talentat, din păcate pentru el, nici la 30 de ani nu a înţeles că e plătit exclusiv să joace fotbal, iar jumătatea de normă de artist de circ nu-i foloseşte la nimic.

Sârbi rămân aceeaşi luptători şi am admirat mereu asta. Din fericire, anul acesta am fost în concediu, din păcate, într-o zonă populată în mare măsură de sârbi. După ce vezi că ei sunt luptători la benzinărie, la coadă la îngheţată, pe plajă şi oriunde s-ar afla, nu mai eşti convins că asta este neapărat o calitate. Au luptat şi de data aceasta, dar steril, nu au tras niciun şut pe poartă tot meciul.

Faptul că prima ocazie mare a venit abia în minutul 58 (bară pentru Brazilia) ne oferă o imagine asupra modului cum s-a desfăşurat prima oră de joc. După această ocazie sud-americanii au accelerat şi s-a văzut imediat şi pe tabelă, Richarlison (foto) a înscris din careul mic, după o fază prelungită de atac, tot el punctând pentru 2-0 dintr-o foarfecă foarte frumoasă. Potenţialul Braziliei este evident, nu mai este echipa care să se lasă luată de val, îşi dozează bine forţele şi asta se va vedea în fazele eliminatorii.