În mod oficial am intrat în cantonament! Dacă vă închipuiaţi că un Campionat Mondial poate fi relatat, fie şi din propriul living, fără o pregătire temeinică prealabilă, vă înşelaţi. Cu răbdare, minuţios, ne-am aranjat toate "armele" în rastel şi abia aşteptăm să tragem foc după foc, meci după meci.
Am scos pasiunea din congelator, am redesenat un zâmbet larg pe faţă, am luat la mână toate cărţile care conţin poveştile fotbalului şi la picior toate mingile cu care am fi putut scrie istorie, am extras din naftalina cu iz de mătuşi bătrâne echipamentul de joc şi ne pregătim asiduu pentru primul fluier, care la Rio sună ca o simfonie clasică din care o ureche fină poate distinge inflexiuni de fado, tango, vals, canţonetă, kazacioc sau rock britanic. Deocamdată vânăm statistici, loturi, chestiuni mai mult tehnice decât tactice, dar va veni foarte curând şi vremea să numărăm cornere (o artă a gazetăriei sportive pe nedrept pusă la... colţ), să ridicăm ode unor driblinguri reuşite, să izbim cu tastatura în masă la ratări şi să ciocnim halbe pântecoase la reuşite, mai pe scurt să ne bucurăm de cea mai pură esenţă de fotbal. Scepticilor de profesie nu le recomandăm să ne urmărească, în materie de Cupe Mondiale nu căutăm pete în soare şi suntem genetic programaţi să nu ratăm nicio ocazie de a fi fericiţi. Mult a fost puţin a rămas. Cine nu e gata, să se pregătească, cine e pregătit, să aibă răbdare, cine nu ştie, să înveţe, cine a învăţat merită felicitări, este mai bogat cu o pasiune!
