Bine informat, racordat la toate legendele posibile, Goliatul modern vine mai nou la întâlnirea cu David purtând pe cap o cască de protecţie. Implacabil piatra îşi atinge ţinta, dar protejat, uriaşul se clatină, dă semne de ameţeală, dar nu vrea să cadă. Când însă înainte de întâlnirea cu David, casca a fost bombardată cu cinci lovituri de sabot olandez, apar fisuri şi Goliatul cade lat după ce primeşte în frunte cărbunele scos cu trudă din măruntaiele pământului de minerul chilian.
Dacă vrem să primim, acest mondial ne oferă şi lecţii. Când ne bântuie dezgustul faţă de sentimentul patriotic, ar fi bine să privim modul în care suporterii chilieni au cântat imnul naţional pe Maracana. Nici mesajul celor 33 de mineri chilieni, care au supraveţuit sub pământ mai bine de două luni, transmis jucătorilor înainte de mondial nu trebuie ignorat: "În acel loc am fost prinşi sub pămînt pentru 70 de zile. Am fost înghiţiţi de pămînt şi a trebuit să demonstrăm din ce suntem făcuţi. Am ştiut că deasupra milioane de chilieni credeau în noi şi această ţărînă a fost martor pentru toate astea. De aceea luăm această ţărînă şi o ducem în Brazilia, la terenurile de antrenament ale echipei noastre naţionale. Pentru a-i umple de speranţă şi curaj şi pentru a demonstra lumii că nimic nu e imposibil pentru un chilian! Spania e greu de trecut? Olanda e greu de trecut? Nu ne e frică de Grupa Morţii! Nu ne e frică de moarte! Pentru că am învins moartea deja! Hai Chile!".
Avem deja două echipe în optimi, Olanda şi Chile, şi trei cu bagajele făcute, Spania, Australia şi Camerun.
Spania nu trebuie plânsă, orice naţională şi-ar dori să aibă aceeaşi soartă, să guste din cupa umilinţei după ce a triumfat la trei turnee finale, două europene şi unul mondial. Toate imperiile decad, inclusiv cele fotbalistice.
