Fotbalul la mica ciupeală practicat de Italia a murit din nou, în chinuri, muşcat de dinţii lui Suarez şi chelia lui Godin mortală la centrările lungi, atunci când o frunte foarte înaltă face diferenţa. Să îţi fie milă de Italia e foarte greu, e uneori atâtă meschinărie în jocul lor încât te apucă groaza de fotbal şi te gândeşti la o oină strămoşească. Dacă până acum se făceau liste cu jucătorii rămaşi acasă, acum putem să asamblăm un tablou al echipelor plecate spre patrie, în zona centrală fiind obligaţi să plasăm tridentul european: Spania, Anglia, Italia. Lecţia primită de aceste forţe e bună şi cine are minte, ori cât de mic ar fi, trebuie să tragă învăţămintele. Când îţi sufoci campionatul cu importuri, e greu de crezut că vei mai avea o recoltă autohtonă viguroasă. Pe ici pe colo mai apar vârfuri, dar per total recolta e subţire. La un nivel mult mai mic şi fotbalul nostru suferă de aceeaşi boală, baza de selecţie se îngustează dramatic pentru că fără viziune, patronii şi preşedinţii de club mizează pe non-valori libere de contract, aparent mai ieftine decât creşterea unui junior într-un mediu sănătos. În toată povestea tristă a Italiei există şi o răză de lumină (poate o vede şi domnul Piţurcă) oferită de două gesturi demene şi anormal de normale, imediat după meci, antrenorul echipei naţionale, Cesare Prandelli, şi preşedintele federaţiei, Giancarlo Abete, şi-au anunţat demisiile.

În cazul Greciei nu poate fi vorba nici măcar de mica ciupeală. De altfel, sunt destui care susţin că jocul practicat de eleni nu se încadrează în categoria fotbal. Sunt tot unsprezece pe teren, folosesc tot o minge, dar este altă disciplină sportivă. Rămânem cu regretul că Grecia nu a mers în optimi cu un singur gol marcat, ar fi fost un adevărat record de o tristeţe infinintă, o nouă palmă dată fotbalului, din păcate ivorienii i-au forţat, iar arbitrul i-a ajutat să-l înscrie şi pe al doilea. Cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib, în optimi Grecia întâlneşte Costa Rica, şi cum nici pe partea americanilor minunile nu merg în şir indian, ne putem bucura de jocul minunat al lui Samaras şi în sferturi.

E tot mai clar că mica ciupeală nu mai merge nici pe gazon şi nici în afara lui. Fotbalul s-a schimbat şi mulţi nu par să priceapă care e direcţia spre care se îndreaptă. Grecia este doar excepţia care confirmă regula.