Abia au trecut 2 zile de mondial şi putem să ne declarăm acriţi de arbitraje. Acriţi în oţet fiert cu boabe de muştar, foi de dafin, piper şi puţină esenţă de Blatter. Noroc că ne-au îndulcit olandezii cu o mână de portocale!

Să fii brazilian la Campionatul Mondial e bine doar dacă te cheamă Neymar, dai un gol şi îţi mai serveşte arbitrul altul. Brazilian e şi Giovanni Dos Santos, dar are un cusur, joacă pentru Mexic, aşa că degeaba a înscris două goluri, "cavalerii lui peşte în sos tomat" i le-au anulat. Brazilianul spaniol Diego Costa a fost ceva mai norocos şi a ciugulit un penalty, îndoielnic şi asta, la drum de seară, care le-a folosit ibericilor fix la nimic.

Van Persie ne-a lămurit cum stă treaba cu "olandezul zburător" a înscris un gol pe care dacă l-ar fi văzut Van Gogh cu siguranţă îl picta cu tuşe portocalii groase şi şi-ar fi dublat numărul de tablouri vândute în timpul vieţii. Nu a fost să fie, dar tot e bine că l-am văzut noi şi peste ani vom avea ce povesti nepoţilor, că dacă le spunem şi de arbitri se duce de râpă toată povestea fotbalului. Robben însă nu poate fi pictat, ci doar filmat, se mişcă prea mult. Spania ar merita un gând bun, dar nu mai avem în stoc. Cât să tot câştigi la trofee? Mai vine rândul şi altora, aşa la ţaca-paka.

Pe scurt, că e destul de târziu pentru chestii lungi: Mexic - Camerun 1-0, Spania -Olanda 1-5 şi Chile - Australia 3-1.