Tabloul optimilor prinde contur, frumos, colorat, fără tuşe groase. Brazilia - Chile este deja un clasic al optimilor. În 1998, în Franţa, Brazilia s-a impus cu 4-1 , în 2010, în Africa de Sud , diferenţa dintre cele două echipe s-a menţinut, doar scorul a fost altul, 3-0. Acum lucrurile par a fi puţin diferite, Chile e mai puternică decât acum şaisprezece sau patru ani, iar Brazilia este mult mai slabă.Ce va fi vom vedea, cert este că din această confruntare America de Sud pierde o săgeată din cele lansate spre ţinta finală.
Olanda - Mexic, este o optime care pare a avea o favorită clară. Cu maxim de puncte în grupă, echipa lui Louis van Gaal a dovedit soliditate, maturitate şi în unele momente fantezie. Ce e mai important, în meciul cu Chile echipa a demonstrat că este vindecată de dependenţa de execuţiile lui Van Persie şi că are şi alte "guri de tun" capabile să perforeze porţile adversarilor. Pe de altă parte, Mexicul este o formaţie care creşte de la un joc la altul. Din acest punct, al optimilor, lucrurile intră în linie dreaptă, fără recurs, orice greşeală e taxată, nu există o a doua şansă, ceea ce sporeşte atractivitatea meciurilor.
Se spune că ultima impresie contează, şi dacă lucrurile ar sta aşa, spaniolii ar trebui să fie în delir, au făcut un meci bun şi au obţinut o victorie lejeră în faţa Australiei. Numai că spaniolii se întorc acasă cu o imensă coadă între picioare, pregătindu-se să vadă în living cum alţii se bat pentru trofeul cucerit de ei în urmă cu patru ani.
