Începând cu optimile surprizele au termen limitat de garanţie. Echipele din linia a doua au evoluţii surprinzătoare până la un anumit punct, mai bine zis minut, 75, 92, 120, dar niciodată lucrurile nu sunt duse până la capăt. Niciodată până azi, pentru că şi mâine e o zi, şi asta nu e doar o ultimă replică din "Pe aripile vântului". Acest mondial are în continuare putere să ne surprindă, şi am convingerea că o va face. Franţa a avut probleme cu Nigeria, în special cu portarul acestei echipe, până în ultimul sfert, dar în final normalitatea fotbalistică a valorii clare s-a impus. Chiar şi serioasa Germanie a avut câteva momente de slăbiciune în faţa Algeriei în timpul regulamentar de joc, pentru ca în prelungiri să-şi revină şi să pună lucrurile la punct. Chile a fost o surpriză cu Brazilia, Mexic cu Olanda şi chiar Grecia cu Costa Rica, dar bucuria finală a aparţinut ultimelor echipe din binom. Avem din ce în ce mai multe certitudini, altele decât înainte de startul turneului final.
În sferturi ne pândeşte un clasic al fotbalului: Germania - Franţa, aceste încleştări oferind mai mereu meciuri memorabile. Avem o Germanie care îşi confirmă statutul şi o Franţă, mai puţin fantezistă decât în perioada Platini sau perioada Zidane, dar parcă mai ordonată şi mai subordonată, în bine, antrenorului. Vântul entuziasmului ne poartă deja spre finală, iar aşteptările sunt parcă mai mari decât oricând, ce a început foarte bine trebuie să se termine la fel.
