Cu o floare nu se face primăvară şi nici cu un păun nu faci grădină zoologică. Dacă pui un diamant pe un cerc de butoi în niciun caz nu faci o coroană regală, rişti cel mult să strici şi piatra preţioasă şi să distrugi şi recipientul. Portugalia probabil a înţeles că o vedetă e nimic dacă nu are alături, cel puţin, alţi 10 jucători. Istoria fotbalului e uneori nedreaptă şi reţine doar primadonele, dar primadonele trebuie să fie convinse că alături de o orchestră care încurcă notele nu au şanse să bată la porţile istoriei. Avem un Ronaldo, CR 7 pentru generaţia messenger - facebook, dar avem şi un Pepe nervos cu nervii capului, iar la final avem 4-0 pentru Germania, care a dezamăgit puţin că a ratat 3-4 ocazii enorme.
Tot la capitolul dezamăgiri se înscriu şi naţionalele de pe continentul african, care au evoluat până acum, cu excepţia reprezentative Coastei de Fildeş. Camerun, Nigeria, Ghana au avut prestaţii aflate la ani lumină de aşteptări. Dacă la capitolul organizare nu existau speranţe, măcar în ceea ce priveşte fantezia, publicul spera la un plus.
Dacă tot am vorbit de vedete şi de ajutoarele lor, după 28 de ani îmi permit să-i pomenesc pe colegii lui Maradona, oamenii care în Mexic i-au creat cadrul să fie mare: Almiron, Bochini, Borghi, Brown, Passarella, Burruchaga, Clausen, Cuciuffo, Valdano, Enrique, Garre, Giusti, Islas, Olarticoechea, Pascuali, Pumpido, Ruggeri, Tapia, Trobbiani, Zelada.
Trăiască vedetele, onoare oamenilor muncii!
