Ultimele două campioane mondiale şi-au împărţit latineşte punctele într-o grupă în care sunt favorite la calificare. Numai un naiv îşi putea închipui că Italia poate debuta altfel decât cu un egal. E drept, în faţa azzurrilor s-a aflat campioana mondială şi europeană en-titre , dar la acest nivel al performanţelor foarte rar după doi vine trei. Jocul de pase spaniol funcţionează în continuare, dar de data aceasta cu siguranţă se vede din plin că oamenii numărul 1 de la Real Madrid şi Barcelona sunt un portughez şi un argentinian. În privinţa Italiei un lucru e sigur, de câte ori justiţia dă târcoale cantonamentului naţionalei jocul acestei echipe creşte simţitor. În mod evident clasa s-a văzut, acesta fiind cel mai frumos meci de până acum, un mare merit având şi cei doi antrenori, care la 0-0 au mutat ofensiv şi acest lucru s-a văzut rapid şi pe tabelă.

În al doilea meci al zilei, acela care poate fi prins mai greu la televizor, Croaţia a fost chiorul din ţara orbilor. Dacă jucătorii Irlandei ar fi jucat precum au cântat suporterii în tribune, cu siguranţă rezultatul ar fi fost altul, din păcate ei nu au putut să interpreteze nici măcar partitura minimalistă oferită de cel mai vârstnic antrenor al turneului. Văzând componenţa grupei, rezultatele şi evoluţiile, Irlanda cea veşnic verde a lui Trapattoni pare să fie prima echipă eliminată de la Euro, deşi niciodată nu e bine să laşi gândul să o ia cu mult înaintea faptelor, dar vorba "bătrânului" Plinius: "cei slabi au numai numai speranţă, dar nici o scăpare". Speranţe îşi fac şi croaţii, dar ei au trei puncte palpabile în raniţă şi acum se caută de zor bastonul mareşalului.

Un gând rău merită şi brigăzile de arbitri, nu ratează o ocazie să nu ne reamintească faptul că a greşi e omeneşte, dar parcă la turneul asta s-au strâns prea mulţi oameni cu fluier şi steguleţ.