Uneori şi maşinile devin oameni, maşinile de fotbal evident. Acest lucru s-a văzut după cele 120 de minute de joc ale meciului Germania - Italia. Dacă pe parcursul partidei mecanismele create de Conte şi Low, cei doi tehnicieni - şahişti, au funcţionat aproape perfect, cu două mici scăpări, la final, când trebuia să se aleagă o învingătoare totul a luat-o razna şi norocul şi-a făcut de cap. Fără să ofere spectacolul aşteptat, de vină fiind şi cei doi tehnicieni pomeniţi mai sus, care au făcut din anihilarea adversarului o adevărată artă, meciul a avut încărcătură şi dramatism. Joachim Low a făcut modificări în echipă şi în aşezarea jucătorilorîn teren, oferint o copie în oglindă a echipei lui Antonio Conte, foarte atentă în defensivă gata oricând să lovească pe contraatac. Când ambele formaţii interpretează aceeaşi partitură, normal că apar şi momente mai puţin fericite de joc.

Faza întâlnirii a oferit-o Florenzi, care a reuşit să respingă din faţa porţii, ireal cu călcâiul din plonjon, un şut al lui Muller. Fără această scenă de balet suprarealist, poate nu am mai fi avut parte de nebunia din final.

Întreaga poveste s-a scris însă la loviturile de departajare, când o parte dintre jucători păreau speriaţi de miză şi de marii portari, Neuer şi Buffon, pe care îi aveau în faţă. Muller, Ozil, Schweinsteiger au ratat pentru Germania, Zaza, Pelle, Bonucci, Dramian pentru Italia. S-a tras pe lângă poartă, în bară şi în tribună, emoţiile fiind mult prea mari chiar şi pentru aceste maşini de fotbal. În final Germania a câştigat la loterie, după 18 lovituri de departajare, mergând mai departe în semifinale, acolo unde aşteaptă fie o mare favorită fie o surpriză uriaşă, răspunsul îl va afla după ultimul sfert de finală.