Căzuţi pe spate de admiraţie după o înfrângere cu Franţa, am intrat direct în comă în urma egalului cu Elveţia. Se "sparie gândul" la ce ne va păţi inima în cazul unei victorii cu Albania. Mergând pe aceeaşi linie, dacă am pierdut evoluând bine şi am scos un punct jucând mediocru spre prost, este evident că vom învinge doar evoluând penibil, aşa cum am făcut-o în partea doua a meciului cu Elveţia.

Exact când ne pregăteam să-i facem o statuie de chirpici generalului Iordănescu, pentru schimbările din unsprezecele de start, au venit 45 de minute negre, în care ghinionul şi lipsa de inspiraţie şi-au dat mâna cu o condiţie fizică îndoielnică. Ieşirea lui Pintilii la pauză, forţată de o accidentare, ne-a dezechilibrat total axul central, iar ce a urmat intră în analele Euro 2016 în materie de lipsă de posesie a balonului. Prepeliţă complet ieşit din joc şi Keşeru prezent nemotivat minute bune, plus jucătorii de pe benzi, care păreau să alerge în nisip, au permis elveţienilor să aibă o posesie uriaşă.

Cu obiective setate la nivelul minimei rezistenţe, la finalul meciului jucătorii erau chiar mulţumiţi de acest egal inestetic, am plasat toată greutatea calificării pe ultimul meci, cu Albania. Poate atunci, într-un moment de luciditate şi curaj al băncii tehnice, vom juca cu tânărul Stanciu şi bătrânul Sânmărtean, doi dintre jucătorii capabili să facă driblinguri fără să rişte entorse şi fracturi de coloană. Ne-am propus să nu pierdem şi ne-a ieşit, să vedem ce ne iese când vom fi obligaţi să câştigăm. Ne luptăm cu Albania pentru locul 3, iar dincolo de orice interpretare, asta spune totul.