Scăpaţi de grija calculelor matematice legate de şansele de calificare în optimi ale unei echipe fantomatice ne putem concentra pe fotbal. Despre echipa noastră naţională nu sunt multe de spus, de altfel declaraţiile jucătorilor şi ale selecţionerului de după meci demonstrează din plin că nu înţeleg mai nimic din sportul care i-a îmbogăţit pe mulţi dintre ei în mod cu totul fraudulos având în vedere ce oferă în schimbul banilor primiţi.

Speranţe pentru viitor nu sunt atâta timp cât fotbalul autohton va fi condus de actualul şef al FRF, Răzvan Burleanu, omul care a acceptat - la presiuni politice spun mulţi, evident fără dovezi - să-l numească la cârma echipei pe Anghel Iordănescu, tehnician ieşit complet din fotbal, de ani buni, la momentul respectiv. Specialist în vorbă lungă şi fără substanţă, Burleanu ar trebui să lase fotbalul şi să o vireze spre politică, pare să aibă calităţile necesare, în plus, din zona respectivă nu mai avem de foarte mult timp nicio aşteptare pozitivă.

Cum pe lumea asta nu există nicio situaţie complet neagră, de fiecare dată se zăreşte şi un firicel de lumină, şi după înfrângerea cu Albania există o veste bună: Anghel Iordănescu, cu tot cu gradele sale se îndreaptă spre o pensie de unde sperăm să nu-l mai reactiveze niciun coleg de partid cocoţat pe valurile puterii. Un prieten a pus o întrebare interesantă: dacă victoriile fotbalistice i-au adus gradele, înfrângerile nu pot să-l degradeze? Greu de crezut, fotbalul e doar un joc atunci când trebuie să îşi asume răspunderea pentru înfrângeri, dar este o chestiune extrem de serioasă atunci când îşi negociază contractele, care le aduc într-o lună tot atâţia bani cât câştigă un profesor universitar într-un deceniu.

Am văzut oameni plângând din cauza acestei echipe, mulţi de ruşine că şi-au investit şi sentimentele în mod greşit, aşa cum au făcut-o în ultimii ani cu banii şi voturile.