Operatie reuşită, pacient mort, este concluzia pusă în cor, de specialişti şi mai puţin specialişti la finalul meciului cu Franţa. Reţelele de socializare au fost luate cu asalt de mesaje de încurajare şi felicitare, exact ca după o nuntă de la care a s-a furat mireasa, iar ei i-a plăcut atât de mult ideea răpirii din serai încât nu s-a mai întors.

Nu am fire de păr în barbă de câte ori am rostit cu lacrimile înnodate cravată la gât "am pierdut onorabil, meritam mai mult". Ca să fim sinceri cu noi şi cu istoria, care va reţine doar rezultatul final, după această seară ne uitam lung la clasament, precum soldatul la gamela goală, şi oricum l-am întoarce tot zero vom găsi în dreptul punctelor. Desigur, corul de bocitoare de pe funadalul ultimelor zile indica un dezastru. Ghinion, nu a fost să fie! Dar să ne punem pe lăudat după un meci pierdut, nu face decât să întărească ideea că suntem o echipă mică... şi părem să nu fim.

Pe foarte scurt, Tătăruşanu a avut mâinile prea rare la primul gol, iar Payet a ţinut neapărat să îşi încerce şutul tocmai la spartul târgului, când toată lumea se obişnuise cu gândul unui egal, care nu supăra pe absolut nimeni. Ambiţia a fost multă, disciplina de asemenea, tehnica ne-a mai trădat pe ici pe colo, dar adunând, scăzând şi la final împărţind, ajungem la concluzia ca din dubla cu Elveţia şi Albania e posibil să obţinem punctele necesare calificării în optimi.