Echipa naţională s-a oprit în optimi la EURO 2024. Mai mult decât ne-am aşteptat, mai puţin decât începusem să sperăm. Tricolorii au început vijelios, dar vijelia a ţinut doar 5 minute, după care am început să contorizăm pagubele.

În minutul 20, Gakpo a găsit prima breşă şi a speculat-o din plin. Departe de jocul avântat cu Ucraina şi nici măcar aproape de evoluţia precaută cu Slovacia, echipa noastră a pierdut duel după duel şi acest lucru s-a văzut şi pe tabela de marcaj. Pe final echipa s-a descoperit în apărare, fără să fie periculoasă în atac, un nonsens, iar Malen a făcut 2-0 în minutul 83 şi 3-0 în minutul 93.

Tehnico-tactic, Iordănescu a pierdut la un scor mult mai mare duelul cu Koeman. Improvizaţiile de pe banda stângă, unde a lipsit Bancu - suspendat, au dat echipa complet peste cap. De altfel, aici discuţia este mult mai largă şi se leagă inclusiv de alcătuirea lotului, lipsa unei dubluri pentru Bancu, nici măcar el nefiind fundaş stânga autentic, s-a văzut la final. Nici modificarea modulului de joc nu a ieşit, flancurile noastre au fost adevărate bulevarde pentru rapizii fotbalişti olandezi. În discuţie a fost adus şi arbitrajul, cu unele decizii mai puţin inspirate, dar meciul nu s-a pierdut pe această "mână".

Calificarea s-a ratat, dar marele câştig al acestui turneu îl reprezintă publicul, care a revenit admirabil alături de echipă. Tricolorii au meritul lor pentru această reapropiere, dar acum au şi o mare responsabilitate, să nu risipească această dragoste. O responsabilitate are şi Fedearţia Română de Fotbal, de fapt conducerea acesteia, dar în ceea ce o priveşte, cu scuzele de rigoare, aşteptările sunt mici.

Rămânem cu o lună iunie plină de speranţe, de euforie aşa cum o parte dintre suporteri au mai trăit în 2000, 1998, 1994, 1990. Nu este puţin lucru, toţi cei care au contribuit la acest lucru merită felicitări.