Evoluţia delegaţiei tricolore la Jocurile Olimpice de la Tokyo a fost conform aşteptărilor, inclusiv în ceea ce priveşte numărul de medalii. Există şi oameni şocaţi de această "cădere", dar evident aceştia urmăresc sportul în mod accidental, doar când sunt competiţii majore, în rest nu sunt foarte conectaţi la realitatea sportivă. Patru medalii, un aur şi trei argint, obţinute la canotaj (3) şi scrimă (1), a strâns echipa ţării noastre.

Comparativ cu JO de la Rio suntem pe acelaşi palier, dacă ne uităm la anii 80, suntem în prăpastie. Despre cum s-a ajuns aici s-a tot vorbit, ieşirea din sistemul comunist de pregătire, lipsa investiţiilor consistente în sport şi infrastructură, absenţa unui proiect serios, dezinteresul guvernelor pentru această activitate, sunt printre cauze. Îngrijorător este că marea majoritate a ţărilor din jurul nostru, cu care adesea ne comparam, sunt mult în faţă. Ca să ne referim la statele din spaţiul ex-comunist, iată cum stă situaţia: Ungaria: 6 aur, 7 argint, 7 bronz; Polonia: 4 aur, 5 argint, 5 bronz; Cehia: 4 aur, 4 argint, 3 bronz; Croaţia: 3 aur, 3 argint, 2 bronz; Serbia: 3 aur, 1 argint, 5 bronz; Bulgaria: 3 aur, 1 argint, 3 bronz; Slovenia: 3 aur, 1 argint, 1 bronz; Kosovo-2 medalii de aur; Ucraina 1 aur, 6 argint, 12 bronz.

Noi continuăm să suţinem că "important este să participi", dar la cât de mult se îngustează aria de selecţie în curând nici nu vom mai participa la multe dintre discipline, pentru că nu vom mai avea cu cine.

Două momente sunt definitorii însă şi pentru ceea ce se întâmplă în sânul sportului autohton. Echipa de fotbal s-a calificat la Jocurile Olimpice după 57 de ani. După ce a fost depăşită problema antrenorului care să conducă lotul - Mirel Rădoi a plecat de la echipa de tineret la cea de seniori, la cea de tineret a fost instalat Adrian Mutu, acesta a fost anunţat că nu va conduce echipa la Tokyo pentru că va reveni Rădoi, între timp a plecat şi Mutu, pregătirea pentru turneu a făcut-o Nicolae Dică, în final a revenit Rădoi, practic un haos- s-a ajuns la alcătuirea lotului. Selecţionerul Rădoi şi conducerea FRF nu au reuşit să negocieze în niciun fel cu formaţiile la care erau legitimaţi fotbaliştii care puteau fi selecţionaţi, aşa că la Tokyo s-a ajuns cu o echipă încropită, de la care nu se putea aştepta mare lucru şi care nici nu a oferit mare lucru.

Al doilea moment, Ana Maria Popescu a cucerit prima medalie pentru delegaţia noastră la Tokyo. Imediat după performanţă sportiva a avut o declaraţie mai contondentă la adresa Ministerului Sportului, care asigură finanţarea federaţiilor, a venit o replică neinspirată a ministrului Novak, a urmat o scenetă penibilă la Aeroportul Otopeni, cu gesturi lipsite de bun simţ şi declaraţii deplasate din partea sportivei, după care, ambii şi-au cerut scuze reciproc, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Acesta este nivelul la care se face performanţă în ţara noastră, aşa că e uşor de închipuit ce este mai jos, la baza mişcării sportive. Comitetul Olimpic şi Sportiv Român a avut un mesaj plin de optimism la finalul JO de la Tokyo: "Jocurile de la Tokyo s-au încheiat dar călătoria continuă! Team Romania pleacă acasă de la Tokyo cu 4 medalii, 1 aur şi 3 de argint. Sportivii români au luptat şi au dat tot ceea ce au avut mai bun în ei la momentul competiţiei. Unii au plecat de la Tokyo împliniţi, alţii cu dorinţa de revanşă. Felicitări celor care au atins aici un vis şi multă perseverenţă celorlalţi care încă mai au de călătorit prin lumea olimpică. Flacăra s-a stins aseară la Ceremonia de Închidere dar focul olimpic arde în fiecare dintre cei care au participat la Jocuri. Beijing 2022 şi Paris 2024 sunt atât de aproape! Succes celor care continuă drumul spre acest vis!Team Romania mulţumeşte pentru suport tuturor partenerilor care le-au fost alături sportivilor si antrenorilor, colectivelor tehnice şi medicale! Recunoştinţă şi respect! Toţi suntem Team Romania". Optimismul nu ne lipseşte, în rest...

Urmează Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing 2022 (aici chiar nu am contat absolut niciodată) şi de vară la Paris 2024 şi în ultimele zile s-a tot vorbit despre speranţe, port-drapelul acestora fiind înotătorul David Popovici. Din nefericire cadrul în care trebuie să crească aceste speranţe este construit greşit, iar procentele ca un tânăr talentat să se realizeze sunt mult mai mici decât cele ca el să se rateze. Dacă nu se întâmplă o minune în următorii trei ani şi e greu de crezut că se va întâmpla, la Paris se poate atinge fundul prăpastiei.