Brazilia a oferit, la pachet, o lecţie de fotbal, una de dans şi una de ... să-i spunem de omenie.
Fotbalistic, cvintupla campioană mondială, a arătat tot ce se poate arăta într-o singură repriză. Pe post de victimă a fost Coreea de Sud. Puteau fi şi alţii, nu au de ce să-şi facă griji asiaticii, în fond au învins Portugalia lui Ronaldo, e o performanţă pentru o echipă muncitoare, dar ocolită de alte daruri fotbalistice. Combinaţiile brazilienilor ne-au oferit o idee despre cum ar trebui să arate fotbalul spectacol la cel mai înalt nivel de reprezentare. Nu s-a putut/vrut decât o repriză, în a doua forţele au fost puse la păstrare, dar nu e cazul să cerem mai mult pentru că adesea nemulţumitului i se confiscă darul. Oricum, aşteptăm cu interes şi următorul meci, cu Croaţia, o echipă de alt calibru, dar care a arătat destul de obosită la acest turneu final.
După fiecare gol brazilienii au dansat. Glezna lui Neymar l-a ţinut şi pentru asta. În horă s-a prins şi sexagenarul antrenor Tite. Omul nu a uitat cu ce se mănâncă bucuria. Au apărut şi voci critice, că a fost desconsiderat adversarul şi alte bla-bla-uri de fotbal constipat, în care bucuria nu are loc de atâta profesionism. De profesionişti ne-am săturat în grupe, mai dorim şi altceva.
Selecţionerul brazilian a oferit şi o lecţie de omenie. Toţi cei 26 de fotbalişti deplasaţi în Qatar au bifat cel puţin un minut de joc. Chiar şi al treilea portar a fost introdus în finalul meciului cu Coreea, bucuria lui fiind una evidentă. Pentru un fotbalist nu există frustrare mai mare decât să stea cu săptămânile prin cantonamente şi să ajungă doar pe bancă la un turneu final. Tite le-a oferit tuturor şansa să joace. A şi putut să facă asta, nefiind presat de rezultate, dar important este că le-a arătat jucătorilor că s-a gândit la fiecare dintre ei.
Brazilia a câştigat deja un trofeu: al simpatiei.