Marele avantaj al fazelor eliminatorii îl reprezintă faptul că antrenorii nu mai pot trimite rezerverele, vedetele nu au timp să se menajeze, preşedinţii de federaţii nu au ce înţelegeri / socoteli să mai facă. Cine e mai bun şi mai ambiţios câştigă şi nu mai ofera oamenilor care au caracterul modelat după Pădurea Letea şansa să justifice înfrângerile şi să glorifice non-combatul. Viaţa adevărată nu se construieşte mizând pe grămezi de bani şi ce vor cei puternici ci pe alte baze, numite: cinste, onoare, morală.

Partida dintre SUA şi Olanda a fost o demonstraţie legată de valoare şi pragmatism. Echipa SUA a fost exuberantă, dornică să arate rapid ce ştie şi ce poate şi Pulisic a ratat o ocazie uriaşă încă din start. Olanda ştia ce poate şi a şi arătat, fără să forţeze, tacticos. Depay şi Blind (foto) au stabilit scorul primei reprize, 2-0 pentru Olanda (Ţările de Jos pe "rit" nou). Un 2-0 ca o demonstraţie de forţă. SUA a avut o posesie de peste 60 %, dar asta nu i-a oferit niciun avantaj pe tabelă.

Repriza a doua a debutat cu o altă ocazie uriaşă a echipei americane, care a presat încercând să reintre în joc. Olanda a contrat, când şi când, doar pentru a arăta "pisica" şi a tempera atacurile în valuri ale adversarilor. În minutul 74 Depay a gafat nepermis şi a pasat aiurea spre propriul portar, dar americanii nu au reuşit să profite de acest cadou nesperat. Peste doar un minut a căzut şi golul pentru SUA, în urma unui şir de execuţii mai puţin fericite, Haji Wright fiind autorul. Ca să nu aibă prea multe emoţii suporterii, Olanda a reacţionat imediat prin Dumfries, care a înscris spectaculos.

Olanda merge în sferturi în stil de echipă mare, care se respectă.