Socotelile acestei grupe erau foarte extinse, într-un fel sau altul fiecare dintre echipe având şansa să meargă mai departe sau să iasă din competiţie (mai greu cu golaverajul Angliei).

Ambele partide aveau un plus de tensiune, dincolo de calificarea în sine, rivaliatea fiind mai veche, din secolul XIX între britanici, sau ceva mai nouă, între americani şi iranieni. Cu toate acestea disputele s-au menţinut într-o zonă decentă. Anglia a presat zdrobitor o echipă galeză limitată din punct de vedere tehnico - tactic, dar fără efecte pe tabela de marcaj în prima repriză.

SUA avea doar varianta victoriei şi a forţat în ofensivă, eforturile fiind răsplătite de golul lui Pulisic (foto) din minutul 38. La pauză, în optimi erau calificate Anglia şi SUA.

Iranienii nu au cedat, stând foarte bine la capitolul ambiţie şi au luptat până în ultimul minut al prelungirilor. Galezii însă au făcut-o imediat după reluare, Rashford minutul 50 şi Foden 52 au spulberat această primă necunoscută a calificării, dar şi pe aceea a primei poziţii, care i-a revenit Angliei. Rashford a mai punctat şi în minutul 68, pentru a consfinţi o diferenţă de valoare evidentă.

Anglia şi SUA s-au calificat în optimi, iar Ţara Galilor reprezintă marea dezamăgire a grupei.