Americanii nu sunt cunoscuţi drept mari prieteni ai fotbalului, la ei sportul rege este privit ca ruda săracă a baschetului, hocheiului, fotbalului american sau baseball-ului, dar contra galezilor, SUA a părut, în prima parte, o echipă de brazilieni hrăniţi cu hamburgeri pe plajele din Miami. Dragonii galezi ne-au servit un fotbal cinstit, ca la final de secol XIX, cu mingi lungi la ce-o ieşi, cu alunecări bărbăteşti şi încercări de lansari pentru veteranul Bale, care nu mai are de mult timp viteza care l-a adus la Real Madrid cu ceva ani în urmă. În primele 45 de minute, diferenţa s-a văzut şi la nivelul vedetelor, americanul Pulisic (foto), care joacă în Anglia, a fost mult mai viu decât galezul Bale, legitimat acum în SUA. Reduta galeză a rezistat până în minutul 36, când Weah (fiul celebrului jucător George Weah - actualmente preşedinte al Liberiei) a înscris în stil de mare atacant printre doi fundaşi aflaţi cu gândul la câmpiile verzi de acasă.
După pauză, totul s-a schimbat, europenii au lăsat impresia că au mai ars nişte etape şi s-au apropiat de fotbalul modern. În faţa presiunii, echipa SUA a făcut pasul în spate, unul uriaş şi de neînţeles, punând toată greutatea pe cei patru fundaşi şi pe portarul Turner. Firesc s-a ajuns şi la greşeală, iar Bale a transformat în minutul 82 lovitura de pedeapsă dictată în urma unui fault în careu. La final am consemnat un egal echitabil, deşi este evident că americanii au motive de nemulţumire având în vedere modul cum au controlat prima parte a partidei.
O problemă care nu ţine de combatantele din acest meci, ci de organizatori, este legată de prezenţa spectatorilor, nici Al Rayyan Stadium nu a fost plin.
