Primele meciuri din optimi arată că în grupe calculele s-au făcut foarte bine. Lipsit de moralitate, dar eficient. Adversarii grei au fost măturaţi prin indirecte şi aşa s-a ajuns ca meciurile din optimi în urma cărora s-au calificat Olanda, Argentina, Franţa şi Anglia să fie unele fără pic de suspans, câştigate la pas de favorite, care scăpaseră la timp de de formaţiile incomode.

Faza grupelor a avut desfăşurarea unui joc de curling, în care se mătură bine gheaţa, astfel încât bucata de granit să ajungă la ţintă fără probleme. Măturoiul a eliberat calea şi pe post de impurităţi care stricau luciul gheţii s-au aflat Germania, Uruguay, Mexic. Alte formaţii cu pretenţii (Belgia, Danemarca, Serbia) au avut grijă să alunece singure din calea echipelor cu planuri bine închegate şi obiective clare.

Chiar şi cei care au găsit justificare pentru unele non-combaturi din cadrul grupelor au admis că primele optimi au fost lipsite de sare şi piper şi că a lipsit orice urmă de suspans. Franţa şi Anglia au defilat pur şi simplu cu Polonia şi Senegal, dar nici Olanda şi Argentina nu au fost obligate să se forţeze prea mult cu SUA şi Australia. Practic, am asistat la antrenamente cu foarte mult public şi vestea rea este că FIFA nu caută nicio soluţie pentru a face ca meciurile să crească în atractivitate, ci are o singură idee, foarte fixă, de a creşte numărul de echipe prezente la turneul final, ceea ce înseamnă o infuzie de formaţii mai slabe şi posibilităţi mai multe de a "modela" clasamentele. Din ultimele informaţii, la următorul turneu final (găzduit de Mexic, SUA şi Canada), unul cu 48 de echipe calificate, vom avea 104 meciuri, cu 40 mai multe decât la ediţia curentă.

Din fericire, revenind la ce se întâmplă în Qatar, în faza sferturilor echilibrul întâlnirilor este evident, Olanda - Argentina sau Franţa - Anglia sunt partide care conţin trei câştigătoare ale Cupei Mondiale şi o triplă finalistă (Olanda). Cu siguranţă că va creşte şi nivelul de suspans al jocurilor.