Dan Nicolaie

Arabia Saudită s-a miş­cat contra Argentinei exact ca în scenele de luptă din filmul Lawrence al Arabiei, cu furie, îndârjire, naivitate şi pe alocuri haotic. Mişcarea s-a dovedit eficientă, rezultatul a fost bun, dar aşa s-a ajuns la o ciocnire cumplită între doi coechipieri care a produs o nenorocire pentru unul dintre ei, fundaşul Alshahrani.

Radiografia feţei jucătorului, publicată la câteva ore după meci este pur şi simplu îngrozitoare, oase rupte, strivite, deplasate ... la o privire atentă apărând întrebarea: cum a supravieţuit?

Peste ani, toată lumea va ţine minte marea victorie a Arabiei Saudite în meciul cu echipa lui Messi, dar foarte puţini, câţiva fani şi probabil rudele, îşi vor aminti de tot chinul indurat de Alshahrani pentru a reveni la o viaţă normală, în primul rând, şi poate, mai apoi, pentru a mai reintra pe terenul de joc. Dacă ar exista o radiografie a strălucitorului succes, pe care îl admiră toată lumea, probabil că am vedea foarte multe oase rupte şi am înţelege care este volumul suferinţei din spatele reuşitei.

Într-o zonă în care norocul şi ghinionul sunt adesea invocate, în acest caz putem vorbi de un ghinion cumplit, cum altfel, când porţi tricoul cu numărul 13, te accidentezi în prelungirile - prelungirilor şi omul care te loveşte cu genunchiul în figură este tocmai colegul tău, portarul Alowais, pe care l-ai protejat tot meciul. Putem vorbi, dar nu e cazul, sportul profesonist este plin de astfel de drame.

Oamenii au tendinţa să vorbească exclusiv despre sutele de milioane de dolari câştigate de câţiva jucători de succes, dar puţin se gândesc la miile de tineri care în numele unui vis şi-au rupt picioarele şi au renunţat, prematur, la fotbal. Admirăm un tablou sau o carte, dar nu simţim nevoie să punem într-o balanţă şi toate zbaterile care au contribuit la realizarea acestora. Ne uităm exclusiv la vârful iceberg-ului, fără să ne pese de partea ascunsă, aflată sub ape.

Aşa ne ia apa, invidiem zâmbetul şi ignorăm lacrimile.