Arbitrajul video, folosit la câteva faze controversate din primele meciuri de la turneul final (Franţa - Australia, Danemarca - Peru...), a stârnit vii discuţii. Unele decizii par cel puţin ciudate, cu penalty-uri acordate la secunde bune după ce a avut loc infracţiunea în careu sau cu jucători care tot desenează în aer, cu mâinile, televizoare în aer după fiecare fază care nu le cade lor bine. Este evident că arbitrajul video poate corecta multe erori, dar în acelaşi timp este evident că folosirea lui în exces ar duce la prelungirea meciurilor.

Cum stau lucrurile din punct de vedere tehnic?

Arbitrii asistenţi care au fost aduşi în Rusia pentru sistemul de arbitraj video VAR, se află în sala de operaţiuni video din Moscova (singura pentru toate stadioanele) şi poartă aceeaşi uniformă ca şi colegii din teren. Aceşti arbitri au la dispoziţie imagini provenite de la 35 de camere, 33 dintre ele destinate transmisiei TV, iar două vor fi dedicate identificării ofsaidurilor. Pot comunica în timpul meciului cu centralul urmând să-i sesizeze acestuia fazele controversate.

Cazurile în care arbitrul de centru va putea recurge la acest ajutor tehnologic rămân validarea sau nu a unui gol, atribuirea sau nu a unui cartonaş roşu, analizarea unei acţiuni care poate determina acordarea unui penalty şi corectarea unei erori de identificare a unui jucător sancţionat. Arbitrii asistenţi nu vor semnaliza poziţiile de ofsaid la limită, pentru a lăsa decizia corectă pentru sistemul de arbitraj video.