Brazilia a câştigat, dar s-a făcut de râs 90 de minute, mai puţin prelungirile, când a marcat ambele goluri. Dacă regii fotbalului spectacol au oferit o asemenea agonie jalnică, ce pretenţii mai putem avea de la Suedia, Danemarca şi alţi maeştri ai baloanelor bubuite şi ai scrâşnelii tibiilor.

Imagine cu antrenorul Tite tăvălindu-se pe jos la primul gol din prelungiri indică locul unde a ajuns fotbalul brazilian. O echipă mare nu trăieşte astfel de momente cu Costa Rica, o formaţie onorabilă, dar care îşi ştie foarte bine locul, în teren şi în clasamente.

Neymar a avut nevoie de două meciuri ca să traverseze strada de pe trotuarul starurilor pe cel al păcălicilor. Gestul de după gol, cu mâna la gât, cum că i-a răpus pe adversari, lacrimile de la final, au fost absolut jenante, improprii unui mare fotbalist. Puţină demnitate nu strică. A cerşit tot meciul tot ce se poate cerşi de la un arbitru, a încercat să ofere "floricele", dar în loc de ceva natural a venit cu nişte buchete din plastic şi hârtie creponată, a reuşit să obţină inclusiv un penalty, care la proba video s-a dovedit a fi o farsă, şi firesc a fost anulat. Acesta este fotbalistul pe care se cheltuie sute de milioane de euro? Desigur am văzut bani rispiţi şi mai prosteşte, dar asta nu ne împiedică să ne punem întrebări. Cu un astfel de lider, Brazilia are şanse mici să se impună, poate spera ca într-o săptămână Neymar să fie supus unui proces de maturizare accelerată. Altfel, la circ el este deja campion mondial, dar pentru asta se descurcă singur, nu are nevoie de 10 colegi şi de un antrenor.