Spania s-a chinuit teribil cu Iranul, a învins doar cu 1-0, şi doar norocul şi arbitrajul video au făcut ca meciul să nu se termine la egalitate. Dacă avem un grup de echipe mari, normal că putem vorbi şi de unele mici. Cum rezultatele sunt cele care sunt, atunci firesc apare întrebarea: cât de mari sunt echipele mici.

După o săptămână de mondial, în care şi cel mai optimist fan al fotbalului admite că meciurile au o calitate modestă, răspunsul este evident: nu sunt mari deloc. Sunt organizate, blochează jocul, distrug ofensiva, sacrifică orice urmă de spectacol pentru un rezultat favorabil şi cam atât. Când se întâlnesc între ele vai şi amar, mai că ar sta fiecare în propria jumătate şi ar aştepta o minune.

Problema este în partea cealaltă. Echipele mari nu sunt aşa de mari. Sunt obosite, preferă să meargă la minima rezistenţă, nu ştiu să desfacă nişte apărări supraaglomerate, aşteaptă o greşeală şi dacă aceasta apare profită de ea şi înceracă după aceea să conserve rezultatul.

La mijloc sunt spectatorii neutri, puţin interesaţi de rezultat şi care vor fotbal adevărat. Deocamdată mai aşteptăm. Poate astăzi!