A început fotbalul fără alibiuri şi fără recursuri în meciurile următoare. Totul sau nimic dintr-o bucată de 90 de minute, 120 sau 120 + lovituri de departajare.
Am avut şapte goluri într-un meci eliminatoriu şi e clar că am asistat la un joc în care accentul s-a pus pe ofensivă, ca în vremurile de aur ale fotbalului.
Marele Messi pleacă acasă mai trist decât ar fi cazul şi decât ar fi meritat. A încercat ceva, inclusiv în această optime, a avut şi noroc la golul doi al Argentinei, dar acest gol pare să fi fost începutul sfârşitului pentru echipa sa. A fost declicul pentru cocoşi, care s-au transformat în adevăraţi prădători. Au avut în faţă o apărare de găini jumulite, aşa că nu le-a fost greu să facă un adevărat măcel. Fără acel forcing dintre minutele 60-70, poate altul era deznodământul, mai ales că Argentina a reuşit un gol în prelungiri. Faptul că Franţa a primit trei goluri este însă un semn de întrebare pentru consistenţa liniei de fund. Acolo trebuie să lucreze antrenorul Deschamps.
Franţa a arătat, în sfârşit, ce poate şi că este o candidată serioasă la titlul suprem. Are suficiente individualităţi în lot, care să facă diferenţa când antrenorul nu e suficient de inspirat, iar Mbape, omul meciului, autor a două goluri, poate fi personajul cheie. E suficient de tânăr astfel încât să nu fie apăsat de responsabilitate.
