Franţa a trecut de Uruguay graţie unui joc de viitoare campioană mondială. O echipă solidă, capabilă să treacă fără probleme peste câte o greşeală personală a unui jucător, cu mai mulţi prim-solişti, când Pogba sau Mbape sunt în pauză "vocală", la rampă iese Griezmann (foto). Nu dă pe nimeni pe spate jocul Franţei, dar se dovedeşte suficient de solid pentru a alimenta speranţele fanilor. În semifinale se poate absolut orice cu oricine, presiunea este atât de mare încât cei mari pot fi mici, iar cei mici, mari şi orice ai face, o finală tot o prinzi (mare sau mică).

Fără Cavanni, Uruguayul a fost ca un taur cu un singur corn (Suarez), agresiv, ameninţător dar incapabil să producă pagube. Având un unsprezece bun, dar rezerve modeste, antrenorul Oscar Tabarez nu a putut să cârpească echipa astfel încât aceasta să pară nouă şi numai bună pentru semifinale.

Griezmann, omul meciului, a aplicat lovitură de graţie prin golul doi, nu atât ca realizare personală, cât mai ales prin nerealizarea portarului Muslera, gafa de începător a ruinat încrederea colegilor.